Pentru că mi se pare mult mai interesant, educat și rafinat să și știi de unde vin cuvintele argotice pe care le folosești ori ba, dar pe care le auzi prin agora. Bine, mie mi se pare etimologia cool în general, dar acest aspect nu trebuie să vă influențeze în vreun fel.

Expresia ”(a face) caterincă”, cu sensul pe care-l știm/folosim – echivalentul lui ”a face mișto”/”a face bășcălie” și care înseamnă ”a ironiza” /”a lua în râs”,  este ușor perimată, deja. Viața argoului este veșnică, expresia argotică este o efemeridă. Astfel încât ”a face caterincă” era la modă acum vreo 10-15 ani. Iar prima atestare a utilizării sale are ca reper sfârșitul anilor ’30. Caterincă, izolat din contextul de mai sus, are sensul de ”ironie” și ”neluare în serios”.

Caterinca era însă o flașnetă – un instrument muzical  portativ, asemănător cu o orgă de dimensiuni mici, acționat manual cu o manivelă și folosit de muzicanții ambulanți. Cuvântul provine din ucrainiană, unde katerynka – un diminutiv al numelui Katerina și-a căpătat sensul de la o melodie interpretată în secolul 19 la flașnetele de atunci – cântecul german ”Charmante Katharine”. În limba poloneză actuală flașneta se spune ”katarynka”, iar în rusă ”șarmanca”, de la cuvântul cu care începe melodia respectivă.

Metoda semantică prin care caterincă a ajuns să însemne ironie este una indirectă. Caterincă a devenit inițial metafora pentru gură, pentru ca apoi să alunece spre gălăgie și ireverența vorbelor. Faptul că flașnetă este atestat în mod academic încă din anii ’70 ca argoticul pentru gură, sugerează că traseul descris mai sus este cel corect.

* Rodica Zafiu – 101 cuvinte argotice

Advertisements