Nostalgie

Când am plecat

din casa tatălui meu

cu apelativele târâte,

zdrăngănind

ca tot atâtea inutile

tinichele

trădătoare, nerecunoscătoare

rebelă, căzută

Când am plecat

am luat cu mine doar aripile

-ei ar fi vrut să le las

să iau la schimb

toiagul/spada/arcul-

am pășit pe poarta de răsărit

întunericul o piele străină

iarna un anotimp neștiut

și tăcerea……

Nu, am strâns din dinți

n-am privit înapoi

știam în grădină

Copacul

boltă senină

de verde, putere, preaplin.

Aveam să mă întorc?

Snack de decembrie

Mere, sferturi

coaja ronțăitoare

miezul fad

clementine, semilune

microcapsule pocnind

zemos,

ocazional un sâmbure

jazz la radio

”no regrets” cânta ea

și pianul

și ploaia

zgâriind geamurile

ca o fiară flămândă.

Jurnal de bord – 2 decembrie

Steaguri

și ultimele

zdrențe vegetale

ștampilate pe asfalt

 

paradă

etalare edulcorată

de mașini, oameni

și ceva cai,

fără aripi

 

patriotisme

de sezon

și în vorbă

și în port

și în blide aburinde

 

Printre picături

Iarna.