You are currently browsing the category archive for the ‘filme’ category.

true bloodTrue Blood s-a încheiat, deci e cazul să povestim despre el.

Deși este o ecranizare a romanelor semnate de Charlaine Harris, The Southern Vampire Mysteries, scenariul n-are mai nimic în comun cu cărțile, adică sunt verișori cam tare de departe. Ecranizarea este una Hollywoodiană, mult sânge, violență și sex. Read the rest of this entry »

Advertisements

Încă o poveste despre cum s-a clădit visul american. Hell on Wheels, un serial pe care vi-l recomand. Îl găsiți și pe vplay. Și are niște muzici…

Episodul 9 se deschide cu o luptă între albi și indieni, în slow motion, pe acest fundal sonor, efectul e răvășitor.

*timshol (thoul wilst rule) = liberul arbitru, un concept fundamental al Vechiului Testament.

Aseară am văzut The Human Stain, ecranizarea din 2003 a cărţii omonine a lui Philip Roth. Lung, 1 ora şi 40 de min, filmul mi s-a părut neterminat. Da, ştiu că începe cu finalul, cu moartea, că se întoarce frecvent, în bucle temporare, spre a relata circumstanţele – pata, nefericirile, inadecvarea, dar ….are probleme de comunicare. Read the rest of this entry »

……………….. sau vizionând filme.

  • Up in the Air

“A îmbătrânit!” comentează alter-ego-ul meu.

“Da” oftez eu “dar frumos”

——————–

“Ce picioare urâte are….” constat eu despre tânăra psiholoagă

“Şi totuşi are dreptate” meditează el

——————–

“Ce rahat! Părea destul de implicată” zic eu

“Mda, clasic!” mârâie el “educaţie a la Hollywood”

  • 13 Assassins

“Iach!! Câtă cruzime!” mă oripilez eu

“Femeia aia nu avea sprâncene?!” se întreabă el, cu întârziere de mai multe cadre

—————————–

“Ăsta e film făcut pentru străini. Japonezii nu vorbesc aşa” mă lămuresc eu rapid

“Pentru americani, da! este el de acord cu mine

“Ce porcărie! Tăranul ăla n-ar fi îndrăznit nici să ridice privirea darămite să facă asemenea comentarii despre samurai” mă dezamăgesc eu

“Asta e tipologia de antierou american” consimte el

—————————–

“Vrei să pariem care dintre ei supravieţuieşte?” mă întreagă plictisit

“Păi probabil ţăranul” zic eu “Lung mai e!”

  • True Grit

“Fătuca asta e precoce sau vor să ne spună că aşa descurcăreţe şi înfipte erau domnişoarele din nord-vestul american?! Nu de alta dar eu ştiam altceva despre educaţia lor” mă irit eu

“E dată-n mă-sa!” zice el admirativ iar eu îl privesc lung

—————————-

“Na, ziceai că nu-i un western clasic!” mă persiflează el

“Păi, nu-i!” oftez eu “E pe stilul lui Wild Wild West The Quick and the Dead. E feminist”

—————————

“Ce avură frate cu bietul cal?!” mă  foiesc eu

“Era epuizat!” mă lămureşte el, superior

“Da, şi?” zic, dând semne de nervozitate “Gestul e inutil!”

“Nu e inutil, adaugă o doză suplimentare de dramatism” mă dăscăleşte el

“Puahh! Hollywood, aşa cum ziceam”

Principesa la cratiță

Doamna Margareta Duda s-a apucat de scris cărți de bucate. Scuze, Altețea Sa Regală Principesa Margareta a României. Publicată de Curtea Veche și lansată la Gaudeamus, ”Cartea regală de bucate” e o adunătură de rețete de la niște rude ale doamnei, de la bunicile dumisale și de la mama soacră. Mamă soacră care face parte din familia dumneaei, un lucru care este firesc pentru dânsa măcar și pentru că posedă, soacra, o admirabilă noblețe sufletească.

Doamna principesă încearcă să integreze astfel România în Europa caselor regale. Adică se știe că pe la curțile europene s-au mai publicat cărți de bucate așa că, de ce nu și pe la noi. Doamna nu a experimentat toate rețetele în bucătărie, nici, aici – la Palat, nici, acolo – la Săvârșin. Nici nu era necesar, câteva elemente de bibliografie au fost incluse pentru a ne prezenta trimițători de rețete. ”Cei care nu agreează genul sau ideea de regalitate nu vor cumpăra cartea” spune dânsa.

Aici m-a nimerit.

Dacă aveți chef de limbaj de lemn regal românesc puteți citi interviul.

Europolis a la Mircea Eliade

Pe 26 noiembrie se lansează coproducția româno-franceză ”Europolis”. Regizorul, Cornel Gheorghiță, declară că filmul are o tematică complexă, ambițioasă, inspirată de proza fantastică a lui Eliade. Și eu care credeam că ambițios ar putea fi demersul de realizare a proiectului cel complex. În fine.

E un amalgam ciudat de superstiții românești și șamanism. Pe scurt, este vorba despre un tip, mort în Franța, a cărui ultimă dorință este să fie incinerat și îngropat în cimitirul orașului Sulina, într-un sicriu în formă de măgar. Așa o fi fost dorința – incinerat și îngropat – sau e o eroare de redactare, nu știu.  De ce au ales acest titlu care pe mine mă duce fix la romanul lui Jean Bart și cum au reușit să-l amestece pe Eliade în toată povestea nu știu și nici nu-mi doresc să aflu.

Poate pe voi vă va motiva informația că a primit Menținea Specială a Juriului la Montreal în 2010 – mențiune inventată special pentru el – și un premiu HBO/TIFF 2005.

Și un poem, ca să respirăm un aer ceva mai rarefiat: Charles Bukowski – ”Roll the dice”

If you’re going to try, go all the
way.
otherwise, don’t even start.

if you’re going to try, go all the
way. this could mean losing girlfriends,
wives, relatives, jobs and
maybe your mind.

go all the way.
it could mean not eating for 3 or
4 days.
it could mean freezing on a
park bench.
it could mean jail,
it could mean derision,
mockery,
isolation.
isolation is the gift,
all the others are a test of your
endurance, of
how much you really want to
do it.
and you’ll do it
despite rejection and the
worst odds
and it will be better than
anything else
you can imagine.

if you’re going to try,
go all the way.
there is no other feeling like
that.
you will be alone with the
gods
and the nights will flame with
fire.

do it, do it, do it.
do it.

all the way
all the way.
you will ride life straight to
perfect laughter,
it’s the only good fight
there is.

Săptămâna trecută, în plină sesiune, visam la “afterschool”. Cu lecturi, muzici, relaxare….Şi ce credeţi că fac de două zile?! Mă uit la Mad Men, serialul. Madison Street şi băieţii creativi şi misogini ai publicităţii americane şaizeciste. Bine făcut, bine jucat, bun.

Eu îl văd pe www.vplay.ro. N-au chiar toate episoadele şi te lasă să aştepţi 30 min între episoade, dar deh, e gratis. Şi aşa am timp să mai ascult o muzică, să mai scriu pe aici, să mănânc, să lucruri…

Misterele fluviului – Dennis Lehane

Din seria ecranizări celebre, Mystic River, după titlul ei original, este o carte despre crime. Unele comise cu premeditare, altele sub imperiul momentului şi al demonilor care bântuie chiar şi fiinţele foarte tinere.

Read the rest of this entry »

Susțin și particip