You are currently browsing the category archive for the ‘mania versificării’ category.

Crocantă,
ca o bomboană de mentă –
dimineața.

Advertisements

La prăvălia din colț,

cu primăveri

cam de alaltăieri

(sau poate de mai mult

că nu am mai trecut)

au adus marfă nouă

colorată și plină de rouă.

M-am gândit de îndată

la o cadoriseală rafinată

pentru ale mele doamne

și pentru colegele domnișoare.

Aveau, vă zic, de toate

pentru gusturi diversificate.

Le-am admirat, pipăit, răsucit

să nu aibă feelingul ciobit,

să nu aibă fericirea spartă

ori lumina solară crăpată

și tot nu m-am putut hotărâ

(primăvara nu poți spune NU)

așa că am luat mai multe

să vi le împărțiți după vrute.

Primăvara cuminte

de care să-ți aduci aminte

e vernil, are ghiocei

și un vag miros de tei.

Primăvara năbădăioasă

te scoate din casă

te pune pe drum

și miroase a fum.

Primăvara emotivă

are gust de aguridă

dar e roz și delicată

cu clopoței în coadă.

Primăvara de holtei

e tivită cu brebenei

dar e liberă, vivace

doamnelor poate le-o place.

Și la urmă de tot

vă ofer cireașa de pe tort

primăvara de lux

un pachet compus

din escapade amoroase

simpatice, savuroase,

din trăiri emoționale

cu reverii iraționale

cu aromă de migdale

și mosc de la căprioare

roșie, îmbujorată

activă și parfumată.

Viscolul scoate la iveală

de sub educaţia de spoială

instinctele primare

agresive şi gregare. Read the rest of this entry »

Printre blogurile pe care le vizitez zilnic se află şi Blogul de cărţi al Adinei. In meniu de sâmbătă avem întotdeauna o poezie faină. Criteriul după care sunt selectate aceste poeme este un mister pentru mine, este o colecţie eclectică dar mereu nouă şi surprinzătoare. O suspectez că se amuză copios căutându-le. Mi-am făcut un obicei de a comenta aceste poeme, după citiri şi recitiri atente. Iată însă că de vreo 2-3 săptămâna nu am mai găsit ce să spun.
Ultimul poezie a fost Zdeanţă. Ce aş putea spune despre ea, ce să comentez? E chiar jenant!
Atunci să îi construim un alter ego eroului ciufulit, cu reverenţele de rigoare maestrului Arghezi. Versificarea mea se doreşte a fi un omagiu. Unul amuzant, sper.

Flocosu’

Flocosu-i un căţel cuminte
Eu vă spun de mai-nainte
Şi-i obişnuit să fie
Şeful în gospodărie
Să vegheze zi şi noapte
Ordinea în tot şi-n toate.
E drept că-i cam smotocit
Şi lăţos şi încâlcit
Dar e logic şi firesc
Pentr-un câine ciobănesc.
Care doarme-n praf şi tină
Pe oriunde prin grădină.
Purici-s pe el grămadă
Şi scaieţi-i poartă-n coadă.
Dar e tandru şi blajin,
Mâţele n-au nici un chin
Vin şi-i fură din castron
Iar el, ca un mare domn
Doar le mârâie uşor
Aproape aprobator.
Şi cu toate astea are
Un nărav rău din născare
De când este pe la noi
A prins gust de ouă moi.
Şi pândeşte raţele
Care ouă, proastele
Prin trestii şi ierburi ‘nalte
Unde apa nu-i departe.
Iar Flocosu’ a-nvăţat
Şi nu cred c-a fost un fleac
Glasul lor cel măcănit
Şi s-a pus pe iscodit.
Şi acum îl vezi atent
Cum se uită insistent
După raţa legănată
Care pleacă din ogradă.
Dup-un timp apare iar
Furişat ca un golan
Şi cu botul mozolit
De gălbenuş năclăit.
Şi vă zic că încercăm
De nărav să-l dezvăţăm.
Dar metoda de mai sus
E greu în practică de pus.
Căci prin bălţi şi păpurişuri
Prin tufe şi desişuri
Să găsim cuibul în care
Raţa proaspăt clocitoare
S-a gândit să facă ouă
Şi să înlocuim vreo două
Cu unele chiar fierbinţi
Pe Flocos să-l scot din minţi.
E SF, aşa îmi pare
Cu tot regretul din dotare.

Primăvara a pus culori 
Pe ramuri şi le-a spus flori, 
Frunze , muguri, mâţişori 
În flori ea a pus parfum 
Şi albinele pe drum 
A şters pâcla e pe cer 
Şi ca să nu fie stingher. 
În locul ei a pus doi nori 
Sineală şi privighetori 
A aţâţat focul din soare 
Ca să uităm de răcoare 
A zăpăcit gâzele toate 
Şi pisicile tărcate. 
Acum aşteaptă cu drag 
Oaspeţi de pe alt meleag 
Păsăretul migrator 
Venit de la Ecuator 
Să ridice cuiburi noi 
Adânci, pufoase şi moi 
Pentru pui ciripitori. 
Şi, pusă pe fapte bune 
Într-un coş făcut anume  
A pus ouă roşii toate 
Unele puţin fardate 
Şi deasupra, cu folos 
A pus un iepuraş pufos. 
Nu-i greşeală, nu-i eroare, 
E doar o mică scăpare. 
Găinile sunt toate 
În concediu de maternitate.

Am în bookmarks vreo 10-12 bloguri prin care trec zilnic să văd ce mai zice lumea. Mai am şi o listă întreagă de bloguri şi site-uri culinare, prin care trec mai rar.

Cu câteva zile în urmă, navigând eu la sfârşit de program, ajung pe site-ul revistei Good Food. Acolo, concurs. Premiu: produse Pyramis pentru utilarea bucătăriei. Mod de participare: scrieţi în 230 de caractere de ce vă place să gătiţi. Multe răspunsuri de la doamne, din cele clasice şi serioase. “Hai să condimentăm puţin atmosfera!” mi-am zis şi m-am apucat să scriu. Şi am scris eu verificând să nu fie mai mult de 230 cuvinte. Zis şi făcut, copy-paste pe spaţiul desemnat de postare. No, nu încape!! De ce oare? Pentru că spaţiul era pentru  230 caractere. Acu, dacă tot l-am scris parcă e păcat să nu-l citească nimeni. Aşa că l-a trimis pe o adresă de mail redacţiei şi m-am decis să-l pun şi aici…….

La concurs nu am mai participat că e cu tragere la sorţi.

Gătitul e o plăcere
Cu zahăr, nucşoară, miere
Cuişoare,pătrunjel
Chilly şi puţin piper.
Cu legume şi cu carne
Cu fructe bune puntru doamne
Cu bureţi şi scoici şi paste
Chiar şi cu rădăcinoase.
Cu ele compun scrisori
Celor dragi şi răbdători
Parfumate, delicate,
Bibilite, gâdilate
În care le spun pe şleau
Cu iubirea cum mai stau:
Când mi-e sufletul văpaie
Mexic scrie pe tigaie
Chilly con carne ai spus?
E gata, acuş, acuş;
Când sunt cam dusă cu capul
Nu ştiu de-oi vrea dulce, acru…
Chinezării  styr-fry să ştii
Deseară vei mânca, de vii;
Când romantică mă simt
Nu cred că pizza am să-ntind
Ci am să rulez cu dor
Un involtini  mai uşor;
Şi dacă ziua a fost mai neagră
Te-oi  servi cu ciocolată
Amăruie cu portocale
Să-ţi miroasă gura a floare;
Pentru dimineţi calde
Lângă o cafea cu lapte
Scones ar merge, nu-i aşa?
Nici dulceaţa nu e rea!;
În zile calde de vară
Mai pe seară
Pe grătarul fumegând
Felii de Haloumi în rând
Cu pâine cu crustă groasă
Aromitoare, gustoasă;
Iarna însă, pe urgie
Masa nu mai e zglobie –
Fasolica cu ciolan
E un fel de La Mulţi Ani
Când prin zloată şi nămeţi
Doar la ea gându-ţi îndrepţi
Lângă murături când şade
Fericirea e aproape.
Dar revin c-am divagat
Despre ce m-aţi întrebat?
De ce-mi place să gătesc??
Când aflu vă povestesc.

Susțin și particip