Dușul de dimineață

Stația de unde iau autobuzul spre serviciu se află lângă parc. La intrarea în parc sunt fântâni arteziene. Azi, privind peste gardul viu de demarcație, am fost martora toaletei matinale a unui om al străzii.

Întors impudic cu fața spre stradă, tipul – cam la 50 de ani – îmbrăcat într-o jachetă de fâș ce fusese la vremea sa de culoare bleumarin, și-a pulverizat din abundență pe față și păr apă dintr-o străveche sticlă pentru soluții de curățenie. A pus sticla jos, a scos fularul de la gât – unul banal, gri-cenușiu – și a început să-și frecționeze părul, a scuipat, a dat din cap și a trecut la ștersul feței, a făcut-o cu meticulozitate, scuipând în răstimpuri și alegând câte o parte (mai) uscată a fularului pe parcursul operațiunii. Apoi și-a pus fularul la loc la gât cu gesturi măsurate și și-a netezit cu palmele părul spicat cu alb, într-o freză corectă.

A venit mașina și am plecat. Am admirat năzuința omului spre curățenie în condițiile precare ale străzii. Despre restul trupului se va ocupa probabil când se mai încălzește afară, parcul are și lac.

Advertisements

Jurnal de bord – 15 martie

Nici miei, nici berze –

acoperișuri ude

și ninsoarea

Jurnal de bord – 13 martie

În centrul cadranului

văd anul solar

rotindu-se, încet

încă o dată

până la capăt.

Deci pentru voi, frumoaselor!

La prăvălia din colț,

cu primăveri

cam de alaltăieri

(sau poate de mai mult

că nu am mai trecut)

au adus marfă nouă

colorată și plină de rouă.

M-am gândit de îndată

la o cadoriseală rafinată

pentru ale mele doamne

și pentru colegele domnișoare.

Aveau, vă zic, de toate

pentru gusturi diversificate.

Le-am admirat, pipăit, răsucit

să nu aibă feelingul ciobit,

să nu aibă fericirea spartă

ori lumina solară crăpată

și tot nu m-am putut hotărâ

(primăvara nu poți spune NU)

așa că am luat mai multe

să vi le împărțiți după vrute.

Primăvara cuminte

de care să-ți aduci aminte

e vernil, are ghiocei

și un vag miros de tei.

Primăvara năbădăioasă

te scoate din casă

te pune pe drum

și miroase a fum.

Primăvara emotivă

are gust de aguridă

dar e roz și delicată

cu clopoței în coadă.

Primăvara de holtei

e tivită cu brebenei

dar e liberă, vivace

doamnelor poate le-o place.

Și la urmă de tot

vă ofer cireașa de pe tort

primăvara de lux

un pachet compus

din escapade amoroase

simpatice, savuroase,

din trăiri emoționale

cu reverii iraționale

cu aromă de migdale

și mosc de la căprioare

roșie, îmbujorată

activă și parfumată.