You are currently browsing the monthly archive for July 2011.

Elefant cu trompa lungă – câte cărţi să vă ajungă?!

Elefant cu trompa mare – câte are în dotare!

Elefant cu trompa groasă – preţ şi pentru dumneavoastră.

Elefant cu colţul bont – dar dacă nu-s bani în cont?

Elefant cu colţ de os – bani-s duşi şi nu e rost  😦

Elefant clădit în bloc – poate-i rost de un mic troc…..

(Elefantul nu răspunde, e setat pe microunde,

pregăteşte pacheţele pentru varii damicele)

Elefantule zglobiu, peste tine acu’ viu!

Răcoreşte frate sfera că ne moare elicoptera *!!!

*argou intraductibil

ELEFANTUL:

  • RAO 30% mai puţin până la 31 iulie
  • LITERA 30% mai puţin până la 31 iulie
  • ALL 25% mai puţin până la 31 iulie
  • POLIROM 22% jos la 222 de titluri până la 31 august

De ani de zile, imperativul este: beți minim 2 L de lichide pe zi (apă în speță sau ceaiuri neîndulcite). Totul a plecat de la doctori apoi fiecare dintre noi a devenit specialist în problemă și foarte preciși cu argumentele: reducerea riscului de infecții urinare; o piele mai suplă deci ne vom rida mai târziu; efecte bune în curele de slăbire – întâi apă în stomac, apoi ce mâncare mai încape; un tranzit intestinal corect; fără dureri de cap, s.a.m.d. Read the rest of this entry »

Deci, veniţi acasă plictisiţi, obosiţi, fără vlagă, flămânzi. Soluţia: paste.

  • Operaţiuni preliminarii: achiziţionaţi, rechiziţionaţi de e necesar, ceva vin demisec alb sau şi mai bine roze – vorbim italieneşte astă seară. Puneţi-l la rece din timp sau la foarte rece din foarte scurt timp.
  • Preparaţiuni: roşii bune, coapte, româneşti (nu mă înjuraţi, do your best sau improvizaţi) cca 5 de căciulă; măsline sărate – gata cumpărate – ciopărţite felioare – cam un pumn de codană per persoană; ulei măslinos – tare soios – cam o linguriţă de fiecare guriţă; capere acidulate – cam câte 1/2  ceşcuţă pentru fiecare băbuţă (sau câte un ţoi pentru fiecare băboi); chilly (fulgi din cei uscaţi sau praf să te faci); piperuri aromate (din cele multicolorate); un praf  de sare – niciodată nu doare; oregano, busuioc (să ne tot pupăm cu foc).
  • Găteală: Se pune 1/2 de pahar de vin, cu vin – deci nu tocmai plin – pentru bucătar. Pentru ajutor, să fie cu spor, merge mai multişor. Se belesc cele roşioare, se taie felioare apoi cubuleţe – fapte măreţe.

Se pune la foc o tigaie mare (mică sau pitică) după comeseni. Ulei se încinge, se pune pulpa (roşia, mândra) măslina tălâmba, capera goală luată ca din oală, piperuri, sare, iuţeli – se amestecă cu mâna cea dreaptă, stânga este cu un pahar ocupată. Sosul se leagă ca fermecat – abracadabra şi-am terminat . Între timp cucernicele paste şi-au aflat mântuirea în oala cu apă fierbinte –  faptele cele sfinte.

  • Alchimia: Peste pastele năuce şi ude se toarnă sosul cel dulce (picant, iute de fapt). Se mănâncă repejor – transpirând corespunzător – paste cu sos şi vin băut din gros. Se mai respiră, se mai transpiră, se mai sterg frunţi, piepturi adânci, cefe umede toate îşi mai răsfiră din pleate. Se oftează prelung –  chinul e lung şi profund. Se continuă până la epuizare pastelor din farfurie. Ordaliei să-i supravieţuiască vinul – seninul – un pahar (de comesean) măcar, vă zic.

După ce se transpiră ca o suină (n-am vazut porc transpirat dar asta e vorba prin sat – şi de-ar fi adevărat neam de Mangaliţă m-am aflat) se face un duş – ca timp rezonabil, ca plăcere incomensurabil – se respiră adânc, se freacă un pântec nu de mult flămând, se mai bea un pahar de vin, cu vin – cu un suspin.

  • Tips: Nu vă place picant, nu pot crede dar nu-i nimic important. Combinaţia paste fiebinţi, foame şi vin răcorit îşi va face magia , euforia.

Fără poze?!? Sorry, se răceau pastele!

* Update

Acestă pereche este expusă în vitrina galeriei ArtXpert de pe strada Armenească. Prețul – 450 de ron. Mă întreb dacă această artă se dorește a fi consumată și în mod practic, prin purtare.

……………….. sau vizionând filme.

  • Up in the Air

“A îmbătrânit!” comentează alter-ego-ul meu.

“Da” oftez eu “dar frumos”

——————–

“Ce picioare urâte are….” constat eu despre tânăra psiholoagă

“Şi totuşi are dreptate” meditează el

——————–

“Ce rahat! Părea destul de implicată” zic eu

“Mda, clasic!” mârâie el “educaţie a la Hollywood”

  • 13 Assassins

“Iach!! Câtă cruzime!” mă oripilez eu

“Femeia aia nu avea sprâncene?!” se întreabă el, cu întârziere de mai multe cadre

—————————–

“Ăsta e film făcut pentru străini. Japonezii nu vorbesc aşa” mă lămuresc eu rapid

“Pentru americani, da! este el de acord cu mine

“Ce porcărie! Tăranul ăla n-ar fi îndrăznit nici să ridice privirea darămite să facă asemenea comentarii despre samurai” mă dezamăgesc eu

“Asta e tipologia de antierou american” consimte el

—————————–

“Vrei să pariem care dintre ei supravieţuieşte?” mă întreagă plictisit

“Păi probabil ţăranul” zic eu “Lung mai e!”

  • True Grit

“Fătuca asta e precoce sau vor să ne spună că aşa descurcăreţe şi înfipte erau domnişoarele din nord-vestul american?! Nu de alta dar eu ştiam altceva despre educaţia lor” mă irit eu

“E dată-n mă-sa!” zice el admirativ iar eu îl privesc lung

—————————-

“Na, ziceai că nu-i un western clasic!” mă persiflează el

“Păi, nu-i!” oftez eu “E pe stilul lui Wild Wild West The Quick and the Dead. E feminist”

—————————

“Ce avură frate cu bietul cal?!” mă  foiesc eu

“Era epuizat!” mă lămureşte el, superior

“Da, şi?” zic, dând semne de nervozitate “Gestul e inutil!”

“Nu e inutil, adaugă o doză suplimentare de dramatism” mă dăscăleşte el

“Puahh! Hollywood, aşa cum ziceam”

Susțin și particip