You are currently browsing the monthly archive for October 2010.
- Iubire 13 / Ed. Art
- Mecanica inimii – Mathias Malzieu / Ed. Nemira
- Concert din muzică de Bach – Hortensia Papadat Bengescu / Ed. Jurnalul Naţional
- Pelerinii – Elizabeth Gilbert / Ed. Humanitas
- Aprilie în Paris – Michael Wallner / Ed. Trei
- Don Camillo – Giovannino Guareschi / Ed. Vellant
- Profesoara de pian – Janice Lee / Ed. Humanitas
- Totul este iluminat – Jonathan Safran Foer / Ed. Humanitas
- Dialoguri Borges/Sabato – Orlando Barone / Ed. Polirom
- Bestia – Alex Flinn / Ed. RAO
- audiobook / Remember – Mateiu Caragiale
după cum puteţi vedea este o colecţie eclectică: de la love stories clasice dar şi fantasy- superproducţie 2011 (Bestia) la personajul interpretat de Fernandel (Don Camillo), trecând prin, nu pe lângă, bestsellerul lui Foer şi lăudata doamnă care a mâncat/s-a rugat/a iubit, pînă la clasici, condimentate cu o antologie amoroasă bilingvă şi o alegorie tot despre amor, culminând cu orbitoarea perlă – Dialogurile.
Între dune şlefuite de vânt, sulfatul de calciu moţăie visând caravane. Somnul îi este disturbat de câte un fenec scormonitor după scorpioni, pe şerpi nu-i aude, doar câteva granule de siliciu se rostogolesc sub mersul lor ondulat. Trezit, se răcoreşte cu apa aspirată de nisip din marea ce pâlpâie la orizont apoi transpiră abundent în aerul fierbinte şi uscat. În doar câteva sute de ani, din inima lui răsar boboci de trandafir cristalizaţi, de culoarea cafenie a boabelor de nisip înglobate. Cresc şi explodează în buchete spectaculoase, tot mai mari, în această primăvară subterană a deşertului.
Al meu este mare, cam de două ori cât cei doi fraţi ai săi pe care i-am lăsat la chioşcul de ziare şi mult mai arătos. Cu o suprafaţă terasată şi friabilă din care ţâşnesc piscuri tăioase ce mărginesc canioane adânci, reflectă din toate muchiile sale, lumina. Nu arată ca un trandafir – cred ca e cam tinerel, i-ar mai fi trebuit vreo două sute de ani de scufundată somnolenţă. Este fără îndoială frumos, un masiv muntos în miniatură. Iar poza e de pe Wiki.
azi, Samuel Johnson
- Un medic de succes are nevoie de trei lucruri. Un joben care să-i confere autoritate, o burtă care să-i confere demnitate şi hemoroizi care să-i confere o expresie preocupată.
- Cea mai nobilă perspectivă în ochii unui scoţian este drumul care-l duce spre Anglia.
- Domnule, o femeie care predică e ca un câine care merge pe labele din spate. Nu te aştepţi să fie un lucru făcut cum trebui; de fapt, te şi miri că e făcut.
- Undiţa este un băţ cu o râmă la un capăt şi un bou la celălalt.
- Conştiinţa faptului că urmează să fii spânzurat în zori te ajută nemaipomenit să te concentrezi.
- În puţinul timp pe care nu şi-l petrece gătindu-se în fel şi chip se dedică neglijării îndatoririlor.
* din volumul “Antologie de vorbe de duh” – Des MacHale
Ieri după amiază s-a lăsat cu socializare. 11 câştigători, din cei 12 ai face@book 2, ne-am întâlnit cu gazdele noastre, LibHumanitas, la Absintheria Sixtina, în jurul meselor rotunde, a pungilor cu daruri şi a sticlelor cu Shiraz Cabernet australian. Pentru că online e bine dar face to face lucrurile capătă alt contur. S-a discutat despre cărţi, despre e-book-uri – un proiect al librăriei online – despre următoarea ediţie face@book, despre cine, cum, de ce a scris recenzii (poate prea pretenţios nume pentru rezultate), despre bloguri, despre noi – posesorii de bloguri, despre ei – librarii noştrii, despre vrute şi nevrute. Cunoştinţe noi, oameni variaţi şi interesanţi.
“Ai avut limbariţă aseară!” mă apostrofează alter-ego-ul meu.
“Vinul, drăguţă! Vinul şi oamenii.” îi răspund zâmbind subţire pentru că da, are dreptate.
“Înţeleg că vinul te-a ajutat să le faci oamenilor capul calendar.” insistă el ştiind că se află pe teren solid.
“Doar câtorva persoane. Am şi recunoscut iar ei au avut amabilitatea să nege” mustăcesc eu, amintindu-mi.
“Oameni politicoşi. Şi rezervaţi” mă săcâie el.
“Hei, nu i-a legat nimeni de scaune. Fiecare a spus la revedere fix când a dorit” mă apăr eu.
“Ai vorbit prea mult!” concluzionează el, sec.
“Ok, ok! Dar am spus lucruri interesante, este?!
“Părerea ta!”
Mama mea, ce stil are să-mi strice cheful….
Noi, grupul PDL din Camera Deputaţilor, ne cerem scuze pentru votare în plen a proiectelor legislative iniţiate de PSD şi PNL, privind scăderea TVA la 5% pentru alimentele de bază şi neimpozitarea pensiilor mai mici de 2.000 ron.
Declarăm pe această cale că votul nostru a fost o eroare de tehnică legislativă. Noi am crezut cu toţii că este vorba de o respingere. Domnul ministru Ialomiţianu în persoană a crezut că este vorba de o respingere iar dânsul este specialist în finanţe, nu ca noi ceilalţi.
Această eroare, scuzabilă, se datorează liderului nostru de grup, domnul Mircea Toader, care doreşte să îşi asume în întregime această regretabilă confuzie. Domnia sa avea misiunea de a face grupului semnele convenite, în funcţie de cum trebuia votat.
Nu dorim să aducem nici un fel de acuze grupurilor PSD şi PNL pentru amestecarea deliberată a acestor proiecte de lege printre rapoartele de respingere pe care le-am avut pe ordinea de zi. De bună credinţă fiind, nici unul dintre noi nu a sesizat eroarea, nici măcar după încheierea şedinţei. Am fost atenţionaţi având astfel şansa de a ne reconsidera atitudinea. Este, până la urmă, o eroare umană de înţeles la sfârşitul unei lungi zile de muncă.
Apreciem, solidari în faţa acestui eşec, că avem datoria morală de a propune cât de curând cu o nouă iniţiativă legislativă, pe care o vom promova în regim de urgenţă şi prin care vom reveni asupra acestui vot neintenţionat. Dorim să vă asiguram că partidul nostru nu va vota niciodată proiectele populiste şi potenţial destabilizatoare a economiei naţională, iniţiate de grupurile PSD şi PNL. Aşa să ne ajute Dumnezeu.
Spaniol de sânge albastru, temperamental, specialist în armuri dar şi amator de lux, Aragonitul s-a născut din frământări telurice rezolvate violent şi fierbinte prin erupţii vulcanice şi izvoare termale. A coborât apoi în mare şi, devenit biogen, se ocupă cu realizarea cuiraselor de moluşte şi endoscheletelor de corali. Este un rafinat, aşa că îi place să se dea rotund şi sidefiul de-a perla.
Are slăbiciuni acido-bazice putând fi colorat variat astfel. Este falsificat sub numele de onix californian, mexican sau turcesc. Ca bijuterie este rar folosit, din cauza friabilităţii.
Reduce stesul, temperează accesele de mânie, creşte nivelul energetic şi focalizează concentrarea, spun unii.
Aragonitul meu este arătos şi măricel, cu cristale bine definite ocru-ruginii şi care nu, nu e cel din fotografie. Nu am reuşit să obţin o poză decentă a sa, aşa că l-am ales pe dânsul, de pe net, pentru a vă face o idee despre culoare şi aspectul cristalelor.
De astăzi puteţi achiziţiona şi primul biblioraft, la preţul de 9,99 ron.
Mi-am dat cu părerea despre trei lecturi la face@book 2 şi se pare că a meritat. Mă simt ca în ajunul Crăciunului căci urmează carţi, audiobook-uri şi un curs la Fundaţia Calea Victoriei. Şi un pahar de vin la Absintheria Sixtină, în compania altor opinatori de ocazie, luni după duminică.
Mergeţi la munte! Acum!
Valea Prahovei şi-a îmbrăcat pădurile de foioase în costume de cermonie şi le-a trimis să celebreze liturgii păgâne cu frunze, aburi, pişcături de ploaie şi arome de vegetaţie udă. În anterie foşnind ca mătasea, brodate cu aur imperial, cu roşu burgund şi purpură cardinală, cu ornamente chihlimbarii şi sângerii, cu franjuri de ceaţă, se pleacă peste şosea – peste maşini, coboară pe pante – cu cerul agăţat neglijent în vârfuri de suliţă arămii, indiferente, majestuoase, picturale, vii.
Mergeţi spre ele, vă vor ieşi în întâmpinare!
Nici Cocoru’ nu mai e ce-a fost. Fără regrete.
În proaspăt renovatul magazin Cocor i-am găsit, cu arme şi bagaje, pe cei de la Whittard of Chelsea, retailer internaţional de ceai şi cafea şi băuturi pe bază de cacao şi ciocolată. Produsele Whittard le puteaţi găsi şi până acum prin plafarurile mai pricopsite, dar aici ei au un spaţiu numai al lor. E o afacere de tip franciză şi preţurile sunt mai mici ca prin alte părţi, fapt pe care l-am contatat şi eu. Magazinul se află la parter, imediat în dreapta, organizat ca un boutique în care găseşti: ceaiuri – zeci de sortimente, cafea organică de prin toată lumea – simplă şi cu arome; boabe şi măcinată, ceşti şi ceainice, accesorii, băuturi din ciocolată, bomboane de ciocolată, biscuiţi pentru ceai şi chiar tablouaşe simpatice. Am poftit la un pachet de cafea cu gradul 4 de tărie din 5 posibile şi m-am lăsat tentată şi de o sticluţă cu sirop aromat pentru cafea – cu alune pentru mine.
N-are site, dar puteţi admira magazinul online englezesc.
Adevărata cultură
Librăria Adevărul cu numărul de înmatriculare 2 Bucureşti, cea mai mare dintre cele 10 cu acelaşi nume, se deschide mâine, sâmbătă 16 octombrie, ora 11:00. În strada Doamnei nr. 27-29 sunteţi aşteptaţi de tot felul de lume bună: Florin Iaru – scriitor; Mircea Vasilescu – redactor şef la Dilema; Ion Cristoiu şi Grigore Cartianu – jurnalişti; Romulus Brâncoveanu – decanul Facultăţii de Filozofie şi blogerii Andrei Ciubotaru (lecturi urbane.ro), Andrei Roşca (bookblog.ro) şi Sorin Tudor (recitiri.ro).
Tot Adevărul a scos ieri primul volum din colecţia “101 cărţi de citit într-o viaţă”. Distribuit gratuit cu ziarul, în 160.000 de exemplare, volumul întâi din Crimă şi pedeapsa dostoievskiană a aşezat lumea la coadă cum numai puii doi la pungă – renumiţii fraţi Petreuş – mai reuşeau pe vremuri. Îmbulzeală deci, stocuri epuizate în prima jumătate de ora şi cititori înrăiţi treziţi cu noaptea în cap ca să prindă opul gratis, adică nepreţuit. Toate aceste în ciuda celor care insistă pe lipsa de cultură a românilor şi a Europei care ne tratează încă de barbari.
O veste bună, pentru mine, este că în această colecţie va apare cândva şi Muntele vrăjit a lui Thomas Mann. Ne punem pe aşteptat şi pregătim 12,99 lei pentru aceasta.
* sursa tuturor ştirilor adevărate: ziarul Adevărul de astăzi
Ce părere aveţi despre e-book-uri? Unii bună, alţii proastă, majoritatea cititorilor împătimiţi, care gusta cartea cu aproape toate simţurile, probabil amestecată. Dar ele sunt aici, printre noi, trebuie să le asimilăm, tehnologic şi emoţional, să ne împăcăm cu ele şi chiar să începem să le iubim
Trebuie să ne gândim serios la viitoarea noastră bibliotecă digitală. Trebuie să începem să gândim (şi în) terra de cărţi, nu numai în metri liniari de rafturi sau în număr de pagini. Nu vom mai discuta despre câte cărţi încap într-un geamantan ci despre câte hard-disk-uri externe încap în el. Ne vom lua cu toţii, mai devreme sau mai târziu, e-readere. De pe care vom citi. Cărţi, ziare, reviste, corespondenţă. Probabil, la un moment dat, tehnologia ne va furniza o folie e-reader flexibilă conectabilă remote la biblioteca noastră digitală de acasă, la biblioteca publică, la biblioteca prietenilor. Şi atunci vom fi liberi. Multele terra de informaţie vor sta în siguranţă pe hard-uri iar noi le vom putea vizualiza la dorinţă derulând un sul. O buclă temporală se închide astfel, cu un sul de papirus a început – cu un sul electronic sfârşeşte, istoria cărţii.
“The future is here” zicea cineva într-un film. Iată că Editura Nemira face pasul cel mare şi ne oferă carţi în format digital – compatibile cu orice dispozitiv: e-reader, smartphone, tabletă sau PC – pe platforma proprie. Contra cost, of course! Vor începe cu 50 de bucăţi. Nu-s toate acum, acolo, dar promisiunile făcute au valoare contractuală, între gentlemani.
Vă invit să verificaţi, să vizualizaţi oferta şi să începeţi download-ul. Unde? Cum unde? Pe pagina dedicată.
Pariez că va intra rapid în Bookmark-ul vostru!
Divagaţii 