You are currently browsing the category archive for the ‘jurnal de bord’ category.
Armii de fulgi biciuiţi de vânt hăituiesc nemilos toate fiinţele vii, mişcătoare. Nervoşi şi uzi, atât de uzi. Nu încercaţi să le rezistaţi, resistance is futile. E acea zi din an (sau una dintre ele) în care singura activitate – reglementată legal – ar trebui să fie privitul pe fereastră de undeva de la căldură. Măcar până te plictiseşti şi mergi să-ţi faci o cafea/un ceai, pe care să o/îl bei tihnit în timp ce-ţi roteşti periodic jacheta udă pe calorifer, să se usuce. Şi cum caloriferul este situat sub geam, poţi evalua concomitent fleşcăiala vânturată de afară. Până te plictiseşti şi te decizi să te apuci de o activitate (mai) productivă.
Vestea buna e că de luni vine primăvara. Da, din nou.
Vântul taifun
aliniind corăbii pe pante muntoase.
Vântul tornadă
răsucind fusilli din clădiri.
Vântul dragon
ridicând cortine de praf
dureros de fierbinte.
Vântul corcitură
de București
din mamă Cod Galben
și tată Cod Portocaliu
– flușturatic,
manipulând oameni
ca pe marionete
și mașini ca pe jucării
chițăitoare,
năvălind tumultuos
printre blocuri,
zbenguindu-se impetuos
pe locurile virane,
călărind ploaia
și poate ninsoarea……
Vântul.
Buza paharului
săruta-mi-o
pipăie-mi golurile
neîmplinirile, scăpările
trece-ți anonim
fricile prin genele mele.
Nu tresări
iute e dorul, acidă e patima
ingratitudinea urzicătoare.
Aici sunt, aici stau
închide ochii și fă pasul
pe puntea îngustă,
ciulește urechea
noaptea-i o dezmățată
flămândă.
Berzele varsă
prunci peste oraș
și ei cad ca-n vis
ușori, aproape imponderabili
cu sunete moi
de fructe prea coapte
lăsând în pomi scutece fâlfâinde
și în aer o ceața de pudră
parfumată.
Femei și bărbați
cu plete cărunte
se împleticesc să-i prindă
îngreunați
de reumatisme
gâfâind în bastoane
se grăbesc
se întind să apuce
unul, măcar unul
înainte ca anotimpul
centenar
să se sfârșească.
Steaguri
și ultimele
zdrențe vegetale
ștampilate pe asfalt
paradă
etalare edulcorată
de mașini, oameni
și ceva cai,
fără aripi
patriotisme
de sezon
și în vorbă
și în port
și în blide aburinde
Printre picături
Iarna.
În clasoare potrivite
am castane;
începutul școlii;
lumina din miere topită;
frunze roșii, galbene și încă-verzi;
zacusca, murăturile și varza acră;
prima ninsoare;
diminețile cețoase;
sărutul tău de ieri.
În caz de apocalipsă
viitoarele toamne sunt asigurate.
Dacă e week-end și ai timp și dispoziție pentru un mic dejun târziu, pregătit în tihnă sau ai venit seara de pe la treburi și-ți dorești o masă ușoară și savuroasă în același timp – e locul și momentul pentru shakshuka.
De provenință tunisiană – descifrabilă și prin utilizarea harissei – este o mâncare extrem de răspândită în Israel. Rețeta pe care v-o propun este varianta de vară/început de toamnă și provine din cartea Jerusalem a lui Yotam Ottolenghi și Sami Tamimi. Occidentalii știu deja despre ea, am citit varii versiuni și încercări de îmbunătățire. Eu am ales să o fac pe cea originală și am fost fascinată că o rețetă atât de simplă – atât ca ingrediente cât și ca prelucrare – poate fi atât de gustoasă, atât de plină de arome încât nu poți, efectiv, decât să o savurezi furculiță cu furculiță. Read the rest of this entry »
Dumnezeu vă dorește sănătate și fericire și să aveți o zi bună oriunde vă duceți și orice faceți dumneavoastră.
Dimineață în troleibuzul 79, o fătucă care solicita un ajutor material de genul ”de care și cum puteți dumneavoastră”. A repetat fraza de mai sus de câteva ori iar pe mine m-a umflat râsul. D-zeu pare a avea o mulțime de purtători de cuvânt în ultima vreme.
M-am întrebat mereu de ce răspunsul pozitiv la acest tip de solicitări este întotdeauna ”recompensat”, în discursul solicitanților, prin revărsarea grației divine (să vă dea D-zeu sănătate, d-voastră și familiei d-voastre / vouă și copilașilor voștri). Respectiv mă deranjează trocul propus – dă-mi tu mie bani (mai rar mâncare) și eu intervin pe lângă cel de sus să-ți dea ție sănătate-fericire-prosperitate. Atâta potență ar trebui să permită solicitantului accesul nemijlocit la bunăvoința divină.
Și tot întrebându-mă cred că am aflat și răspunsul. Formula respectivă acționează asupra audienței ca o vorbă magică, ca un descântec, pe principiul rostește-lucruri-pozitive-ca-să-le-atragi. Din ce în ce mai puțină lume dă bani pe la colț de stradă, dar am convingerea că incantația respectivă are un efect de relaxare a tensiunilor superficiale – ca un strat subțire de ulei pe o apă învolburată. Ea dă oamenilor o stare de bine, într-un secol despuiat de sacru, cu un corp bisericesc angajat prea des și prea în văzul lumii în afaceri nu tocmai cușer și a cărui voce dedicată medierii cu inefabilul e percepută ca ineficientă, e totuși cineva care se roagă pentru tine.
În rest mă aliniez urării creatorului: același lucru vă doresc și eu vouă, tuturor.
Zgomotul ușii trântite
reverberând în întunericul
de dincoace,
în poziție foetală aștept
ivirea zorilor,
deșteptarea.
Orașul, un glob de sticlă.
Undeva, sus
îngerii se bat
cu inepuizabile perne.
Divagaţii 