You are currently browsing the category archive for the ‘jurnal de bord’ category.

Armii de fulgi biciuiţi de vânt hăituiesc nemilos toate fiinţele vii, mişcătoare. Nervoşi şi uzi, atât de uzi. Nu încercaţi să le rezistaţi, resistance is futile. E acea zi din an (sau una dintre ele) în care singura activitate – reglementată legal – ar trebui să fie privitul pe fereastră de undeva de la căldură. Măcar până te plictiseşti şi mergi să-ţi faci o cafea/un ceai, pe care să o/îl bei tihnit în timp ce-ţi roteşti periodic jacheta udă pe calorifer, să se usuce. Şi cum caloriferul este situat sub geam, poţi evalua concomitent fleşcăiala vânturată de afară. Până te plictiseşti şi te decizi să te apuci de o activitate (mai) productivă.

Vestea buna e că de luni vine primăvara. Da, din nou.

Vântul taifun

aliniind corăbii pe pante muntoase.

Vântul tornadă

răsucind fusilli din clădiri.

Vântul dragon

ridicând cortine de praf

dureros de fierbinte.

Vântul corcitură

de București

din mamă Cod Galben

și tată Cod Portocaliu

– flușturatic,

manipulând oameni

ca pe marionete

și mașini ca pe jucării

chițăitoare,

năvălind tumultuos

printre blocuri,

zbenguindu-se impetuos

pe locurile virane,

călărind ploaia

și poate ninsoarea……

Vântul.

 

Buza paharului

săruta-mi-o

pipăie-mi golurile

neîmplinirile, scăpările

trece-ți anonim

fricile prin genele mele.

Nu tresări

iute e dorul, acidă e patima

ingratitudinea urzicătoare.

Aici sunt, aici stau

închide ochii și fă pasul

pe puntea îngustă,

ciulește urechea

noaptea-i o dezmățată

flămândă.

Berzele varsă

prunci peste oraș

și ei cad ca-n vis

ușori, aproape imponderabili

cu sunete moi

de fructe prea coapte

lăsând în pomi scutece fâlfâinde

și în aer o ceața de pudră

parfumată.

Femei și bărbați

cu plete cărunte

se împleticesc să-i prindă

îngreunați

de reumatisme

gâfâind în bastoane

se grăbesc

se întind să apuce

unul, măcar unul

înainte ca anotimpul

centenar

să se sfârșească.

Steaguri

și ultimele

zdrențe vegetale

ștampilate pe asfalt

 

paradă

etalare edulcorată

de mașini, oameni

și ceva cai,

fără aripi

 

patriotisme

de sezon

și în vorbă

și în port

și în blide aburinde

 

Printre picături

Iarna.

În clasoare potrivite

am castane;

începutul școlii;

lumina din miere topită;

frunze roșii, galbene și încă-verzi;

zacusca, murăturile și varza acră;

prima ninsoare;

diminețile cețoase;

sărutul tău de ieri.

 

În caz de apocalipsă

viitoarele toamne sunt asigurate.

descărcareDacă e week-end și ai timp și dispoziție pentru un mic dejun târziu, pregătit în tihnă sau ai venit seara de pe la treburi și-ți dorești o masă ușoară și savuroasă în același timp – e locul și momentul pentru shakshuka.

De provenință tunisiană – descifrabilă și prin utilizarea harissei – este o mâncare extrem de răspândită în Israel. Rețeta pe care v-o propun este varianta de vară/început de toamnă și provine din cartea Jerusalem a lui Yotam Ottolenghi și Sami Tamimi. Occidentalii știu deja despre ea, am citit varii versiuni și încercări de îmbunătățire. Eu am ales să o fac pe cea originală și am fost fascinată că o rețetă atât de simplă – atât ca ingrediente cât și ca prelucrare – poate fi atât de gustoasă, atât de plină de arome încât nu poți, efectiv, decât să o savurezi furculiță cu furculiță.  Read the rest of this entry »

Dumnezeu vă dorește sănătate și fericire și să aveți o zi bună oriunde vă duceți și orice faceți dumneavoastră.

Dimineață în troleibuzul 79, o fătucă care solicita un ajutor material de genul ”de care și cum puteți dumneavoastră”. A repetat fraza de mai sus de câteva ori iar pe mine m-a umflat râsul. D-zeu pare a avea o mulțime de purtători de cuvânt în ultima vreme.

M-am întrebat mereu de ce răspunsul pozitiv la acest tip de solicitări este întotdeauna ”recompensat”, în discursul solicitanților, prin revărsarea grației divine (să vă dea D-zeu sănătate, d-voastră și familiei d-voastre / vouă și copilașilor voștri). Respectiv mă deranjează trocul propus – dă-mi tu mie bani (mai rar mâncare) și eu intervin pe lângă cel de sus să-ți dea ție sănătate-fericire-prosperitate. Atâta potență ar trebui să permită solicitantului accesul nemijlocit la bunăvoința divină.

Și tot întrebându-mă cred că am aflat și răspunsul. Formula respectivă acționează asupra audienței ca o vorbă magică, ca un descântec, pe principiul rostește-lucruri-pozitive-ca-să-le-atragi. Din ce în ce mai puțină lume dă bani pe la colț de stradă, dar am convingerea că incantația respectivă are un efect de relaxare a tensiunilor superficiale – ca un strat subțire de ulei pe o apă învolburată. Ea dă oamenilor o stare de bine, într-un secol despuiat de sacru, cu un corp bisericesc angajat prea des și prea în văzul lumii în afaceri nu tocmai cușer și a cărui voce dedicată medierii cu inefabilul e percepută ca ineficientă, e totuși cineva care se roagă pentru tine.

În rest mă aliniez urării creatorului: același lucru vă doresc și eu vouă, tuturor.

Zgomotul ușii trântite

reverberând în întunericul

de dincoace,

în poziție foetală aștept

ivirea zorilor,

deșteptarea.

 

Orașul, un glob de sticlă.

Undeva, sus

îngerii se bat

cu inepuizabile perne.

 

Susțin și particip