You are currently browsing the category archive for the ‘lume….’ category.

Dumnezeu vă dorește sănătate și fericire și să aveți o zi bună oriunde vă duceți și orice faceți dumneavoastră.

Dimineață în troleibuzul 79, o fătucă care solicita un ajutor material de genul ”de care și cum puteți dumneavoastră”. A repetat fraza de mai sus de câteva ori iar pe mine m-a umflat râsul. D-zeu pare a avea o mulțime de purtători de cuvânt în ultima vreme.

M-am întrebat mereu de ce răspunsul pozitiv la acest tip de solicitări este întotdeauna ”recompensat”, în discursul solicitanților, prin revărsarea grației divine (să vă dea D-zeu sănătate, d-voastră și familiei d-voastre / vouă și copilașilor voștri). Respectiv mă deranjează trocul propus – dă-mi tu mie bani (mai rar mâncare) și eu intervin pe lângă cel de sus să-ți dea ție sănătate-fericire-prosperitate. Atâta potență ar trebui să permită solicitantului accesul nemijlocit la bunăvoința divină.

Și tot întrebându-mă cred că am aflat și răspunsul. Formula respectivă acționează asupra audienței ca o vorbă magică, ca un descântec, pe principiul rostește-lucruri-pozitive-ca-să-le-atragi. Din ce în ce mai puțină lume dă bani pe la colț de stradă, dar am convingerea că incantația respectivă are un efect de relaxare a tensiunilor superficiale – ca un strat subțire de ulei pe o apă învolburată. Ea dă oamenilor o stare de bine, într-un secol despuiat de sacru, cu un corp bisericesc angajat prea des și prea în văzul lumii în afaceri nu tocmai cușer și a cărui voce dedicată medierii cu inefabilul e percepută ca ineficientă, e totuși cineva care se roagă pentru tine.

În rest mă aliniez urării creatorului: același lucru vă doresc și eu vouă, tuturor.

  • Miercuri, ora 07:40

Controlorul: ”Apăsați 1; 2 multiplică călătoriile. Aaa, sunteți două persoane, credeam că doar una, iar butonul 2 multiplică călătoriile. Poftim, luați o broșură!” (broșura fiind un carton albastru împăturit în două)

  • Sâmbătă, ora 10:20

Eu și Petra. Eu: ”Ne îndreptăm spre ușă. Pe acolo. Ține-te de bara aia galbenă”. ”E portocalie” mă corectează ea.

  • Luni, ora 07:50

Șoferul, la telefon: ”Luăm niște mici și niște cârnați, câte o casoletă. Și un pui”.

  • Vineri, ora 18:00

O femeie, la telefon: ”Nu mai vreau să mai trăiesc cu el. Că nu mai vreau. Trebuia să mă caute când s-a eliberat, nu după o lună. Trebuia să mă sune și să zică Bună, fă, unde esti? Stai acolo, că vin și eu. Eu așa știu că se face.” Are un cărucior cu un copil mic adormit și un băiețel, probabil de vreo 2 ani, pe lângă. La un moment dat se răstește la cel mai mare că nu stă locului, apoi îi arde o scatoalcă și îl trântește fără menajamente peste piciorele celui din cărucior, cu discursul: ”Stai cuminte, că coborâm”. Copilul plânge, în autobuzul aglomerat e cald. Un bărbat intervine: ”Ai grijă de copil, vorbești la telefon în loc să ai grijă de el”. Femeia ripostează: ”Vorbesc da, vorbesc, și ce?!” Cel bătut, cu mucii curgându-i în gură, plânge uitându-se în sus la bărbat. ”Nu da în copil, de ce dai în copil!?” spune el mai departe iar femeia începe să țipe. ”Dau în el, fac ce vreau, eu l-am făcut, el îl omor!” Autobuzul ia foc: ”Cum să omori copilul….”, o voce de femeie strigă: ”Sun acum la protecția copilului!”. Femeia începe să înjure, lumea huiduie.

Cobor, coboară și ea.

  • Luni, ora 19:30

Două puștoaice de vreo 10 ani cu o mămică. Vocea din off: ”Urmează stația Mihai Bravul”. Una dintre copile: ”Mihai Bravul?!” Mămica: ”Da, așa se numește următoarea stație”. Copila repetă: ”Mihai Bravul….” Realizez că nu știe ce înseamnă bravul, mă gândesc să-i spun, apoi renunț.

Pentru că a început sezonul furtunilor de vară și e rău de trăznet vă împărtășesc o soluție preventivă pe care am auzit-o dimineață în 311: să nu pleci de acasă fără un bob de tămâie, un bob de piper, un grăunte de usturoi și puțină sare – le pui în celofan și le legi în colțul batistei.

Combinația de ingredinte magice m-a cucerit:

  • Tămâia – moștenire a politeismelor care aducea sacrificii prin ardere, fumul parfumat rezultat duce la ceruri devoțiunea noastră, este reprezentarea Sfântului Duh și alungă toții dracii;
  • Sarea este numită în popor ”Mama lui Dumnezeu”, adăugată în pâine are rolul de catalizator al valențelor sacre ale acesteia;
  • Usturoiul e anti-vampiric prin excelentă – prin extensie, alungă spiritele rele;
  • Piperul m-a nedumerit un pic, deși m-a și bucurat – a hint of a spice – dar nu îi vedeam locul în schemă până ce nu am privit mai atent – trebuiau să fie 3 bobi de ceva, 3 e un număr magic consacrat.

Cum a ajuns însă biciul de foc cu care dă Sf. Gheorghe după draci să fie asimilat unei forțe malefice ce necesită utilizarea armamentul apotropaic greu, nu prea înțeleg.

Trupe de menținere a păcii – o sintagmă prețioasă pentru nu-știți-voi-cum-vă-e-bine-așa-că-ne-mutăm-noi-acolo-să-vă-arătăm – un fel de dragoste cu de-a sila. Soldați din trupele de menținere a păcii afgane – americani, europeni – încartiruiți în baze militare constituite mai mult sau mai puțin adhoc. De exemplu într-o pușcărie. Curățenie de primăvară în stil occidental – arderea gunoaielor. Se întâmplă să fie și cărți, câteva exemplare din Coran – 3, o cifră magică. Un ochi vigilent de musulman vede Cartea linsă de flăcări – Afganistanul ia foc. Diplomația intră în acțiune – declarații – a fost vorba despre o eroare, cei care se fac vinovați vor fi pedepsiți.

Cine știe cum arată un Coran? Dintre occidentalii veniți cu arme și muniții să civilizeze o lume, vorbesc. Câți știu citi scrierea alambicată și pe dos a arabilor, câți din fiecare bază militară care se ocupă cu pacea? Cei care supervizează activitățile de triere a hârtiilor știu, oare? Îi pasă cuiva?!

O eroare? Cu siguranță. John Doe care a pus Coranul pe foc n-a făcut-o voit, nici măcar în cunoștință de cauză. Că fanaticilor musulmani provocarea le-a picat numai bine e iarăși de înțeles. Un cuib de viespi și o vrăjitoare creștină care joacă tontoroiul pe el. Și pentru că nu se storcea a mai chemat o vrăjitoare – două. Ș.a.m.d.

Media pune paie pe foc. Știri legate de subiect: în primul paragraf – cel care trebuie să conțină toată informația esențială – scrie invariabil după ce soldați americani au ars câteva exemplare din Coran, la o bază Nato. Am citit și am recitit spunând cu voce tare O, doamne! crezând că a fost intenționat, apoi am mers cu lectura mai departe. Și am înțeles. Oare?! Oare e ceva putred în afacerea afgană: o provocare bine gândit, bine regizată? Aș prefera să cred că nu…..Și dacă?!

Mașini capcană, peste 40 de morți, insultarea religiei = răzbunare . De 7 zile Afganistanul arde la 451 de grade Fahrenheit.

Dimineaţă, în maşina 311, un tip de 30-35 de ani cu ceva alcool în sânge stătea pe un scaun – răsucit spre culoar – şi perora. Îşi luase şi două  sticle cu bere – hidratarea este importantă – una o ţinea între scaun şi coapsă, din cealaltă mai trăgea câte o duşcă când nu gesticula cu ea. Vorbea singur sau cu toată lumea, fundamentul era preponderent militar – conflicte armate, zone de război, cadavre, arme, etc. Relatarea era suprarealistă, poveşti împletite într-un melanj extraordinar de diversificat de teme şi reprezentări. Ca să vă faceţi o idee:

  • Afganistan;
  • Traian Băsescu şi Emil Boc (citite de la stânga spre dreapta şi de la dreapta spre stânga);
  • Primul Război Mondial;
  • un cioban căruia i s-au furat oile, nu a contat, el a rămas pe poziţii – bâta lui ţinea pământul;
  • Reykjavik;
  • Madona şi cabala;
  • “egalite, fraternite”;
  • Băsescu (din nou);
  • “vă înghesuiţi, unde vă duceţi de vă înghesuiţi?” – la Iancului, auditoriu proaspăt
  • Smolensk;
  • Gerul, cutremurele din Vrancea şi Moscova – unite printr-un plan;
  • Elena Lupescu;
  • “chiorul e împărat în ţara orbilor” – sugerat de ochelarii aburiţi ai unei călătoare;
  • anul 1949 – “era frumos în ’49”
  • “mama e din Zlatna. ce e Zlatna? oraşul aurului”  – urmat de o ridicare din umeri;
  • ruşii;
  • trei fete frumoase, probabil gravide;
  • ceva cuvinte în engleză;
  • etc.

Am coborât la Armenească, el a rămas. Îmi pare rău că nu l-am înregistrat.


Afișul îl găsiți la metrou. Inițial am crezut că este vorba de o nouă emisiune marca Euforia TV. Nu este, dar n-am greșit prea tare – e doar o colecție de haine, marcă a Euphoria Design. Ce pot să remarc, în afară de poza înțepenito-profesionisto-studiată a duduițelor, este numele – Fofy. Am bănuiala că citindu-l v-ați gândit exact la ce m-am gândit și eu când am dat cu ochi de el. Sau poate nu, tinerele generații par să fi pierdut o mulțime de expresii și cuvinte uzitate acum 20 de ani. Ceea ce îmi amintește de gafe uriașe făcute în design-ul unor logouri. Admirați-le pe Bored Panda.

De ani de zile, imperativul este: beți minim 2 L de lichide pe zi (apă în speță sau ceaiuri neîndulcite). Totul a plecat de la doctori apoi fiecare dintre noi a devenit specialist în problemă și foarte preciși cu argumentele: reducerea riscului de infecții urinare; o piele mai suplă deci ne vom rida mai târziu; efecte bune în curele de slăbire – întâi apă în stomac, apoi ce mâncare mai încape; un tranzit intestinal corect; fără dureri de cap, s.a.m.d. Read the rest of this entry »

După anul 2000 – eterna tranziție sau ecuația bani/muncă/consum Read the rest of this entry »

Anii ’90 – excese și dezamăgiri Read the rest of this entry »

Susțin și particip