Poveste de seară

Drumul spre casă

se răsucește labirintic

-îți spuneam-

și felinarele-s reci

și-i vânt…..

Da, toamna asta m-a plătit

cu părăluțe

buchete imense desfăcute

în vase mici, constrângătoare.

Nu ești atent,

da, pe drum am cules piersici

cât un pumn de bebeluș, ivorii…

De ce au puf?

???

da, pe drum e frig

e posibil să fie zgribulite

Ca puful de pe brațul tău?

da, și nu, piersicile-s……

Cât valorează o părăluță?

Hmm….

……pe drum

cârtițele cumpără cu

cinci piersici o zi senină

și cu o mie de părăluțe

o noapte-lumină.

Da, cred că ai ghicit,

la capătul drumului

de obicei lumea suspină.

Jurnal de bord – 11 noiembrie

Ticăie anotimpul

prin frunze

Ceața e ascunsă

de frunze

Soarele s-a diluat

în frunze

Vântul e mut

fără frunze

Noaptea

nălucile-s frunze.

 

 

 

 

 

Jurnal de bord – 5 noiembrie

În clasoare potrivite

am castane;

începutul școlii;

lumina din miere topită;

frunze roșii, galbene și încă-verzi;

zacusca, murăturile și varza acră;

prima ninsoare;

diminețile cețoase;

sărutul tău de ieri.

 

În caz de apocalipsă

viitoarele toamne sunt asigurate.