Pe Esther Perel am văzut-o recent la București, la Unfinished18. Am ascultat-o atunci, împreună cu alți cca 200 de oameni, fascinați de acuratețea vivisecției asupra relațiilor de cuplu.

Așa că m-am apucat s-o citesc. Cele două cărți  – “Mating in Captivity și “The State of Affairs” – sunt traduse în română, la Editura Curtea Veche, dar eu le am în engleză.

Și citesc și-mi place, căci doamna e bună de gură și oral și în scris. Iar analiza asupra dualității nevoilor noastre – vrem noutate, provocare, puls ridicat, dar vrem și stabilitate, confort, siguranță – mă face să vă spun că-n amor trebuie să ai “the right amount of sink and the right amount on bounce”. Așa e și cu saltelele cele de calitate, Casper pe numele lor, care-s sponsori pe la tot felul de podcasturi pe care le ascult.

Asta ca să aflați ce hal de conexiuni face creierul meu și cum înțelege el sistemul de referințe literare.

 

Advertisements

”Mă faci fericit(ă)!”. Ai spus asta deja, cuiva, și-ți doresc că o mai faci, că prea e fain! Pus în cuvinte – scrise sau rostite – sentimentul capătă putere și certitudine iar destinatarul e încântat – toți suntem când facem ceva pentru alții – și-ți va răspunde cu alte gânduri și vorbe bune. Creierul este inundat de un cocktail de hormoni care îți traduc starea în fericire.  Read the rest of this entry »

Ți-ai luat o pereche de sandale. Roșii, pentru rochia albă cu buline negre. Au trei curelușe peste degete, călcâiul acoperit și se prind cu o altă curelușă de gleznă. Au tocuri de 7 cm, subțiri. Sunt frumușele. Și incredibil de incomode. Afli asta rapid, încercând să le porți. Calapodul e prost, tocul nu e corect așezat sub călcâi iar curelușele alea îți taie degetele. Mersul cu ele e o tortură. Așa că nu le mai încalți, că n-ai curaj să faci mai mult de 50 de pași cu ele iar statul în picioare ar fi deja o dovadă de masochism. Dar nu te poți decide să le arunci. Păi, sunt noi. Și frumușele. Poate, poate, te mai încumeți……. Și trec anii și la fiecarea schimbare de anotimp le găsești în cutie, le evaluezi, poate le mai și probezi, dar nu le încalți. Dar nici nu le arunci. Read the rest of this entry »

”Ne-am născut cu fricile în noi” cântă băieții de la la Mono Jacks. O parte dintre ele, zic eu, restul sunt dobândite. Read the rest of this entry »

E plină lumea de coach-eri care te învăța că trebuie să-ți setezi țeluri în viață. Și să-ți pui energia și puterea de muncă în scopul atingerii acelor țeluri. Eu zic să nu-i credeți. Bine, eu zic să nu frecventați coach-eri, dar asta e altceva.

Read the rest of this entry »

Dacă tăceai, filozof rămâneai! Acesta este problema pe care stoicismul, nou intrat în viața mea, o are de rezolvat. Aceasta este mama tuturor problemelor mele. Read the rest of this entry »

Love is in the air! Da, da, ce credeați, că doar primăvara zboară Cupidonii?! Zboară când le dă voie Marele controlor de zbor și când ți-e ție lumea mai cenușie. Da, îi poți vedea în privirile celor săgetați deja. Altfel, cum?

Că tu, poate, aștepți perfecțiunea. Scuze, Perfecțiunea. Știu eu?! Ție, poate, ți-a intrat în cap că tre’ să fie așa și nu altfel, ai o listă, lungă cât o zi de post, plină de calități. Că nu vrei tu, așa, pe oricine. Nu, evident că nu ești pretențios(oasă), dar dacă e fie iubire atunci să fie cu Perfecțiunea. Nu, evident că nu ești singur(ă), ești doar în așteptarea Perfecțiunii.

Lasă-mă să te întreb, totuși, tu ești perfect(ă)? Nu, nu pentru alții, pentru tine? Ești? Dacă ești te las în banii tăi, să recitești lista aia. Și poate faci din ea un tabel, că un pic de umbră nu strică niciodată. Măcar de contrast, așa.

Eu, una, apreciez simțul umorului, la un bărbat educat, care alege onestitatea ca trend în comunicare, căruia îi plac animalele – chiar dacă n-are vreunul – nu crede că inteligența e gender-related și este echilibrat emoțional. Fizicul? Ne înțelegem din priviri, eu și Cupidon, când o fi să fie…….

 

Ți s-a întâmplat ceva nasol: ți-ai pierdut jobul; te-a părăsit el/ea; te-au călcat hoții; ți-a luat casa foc; ai suferit un accident; cineva apropiat e grav bolnav. Prima reacție pe care o ai – înțepenești. Ca iepurașul prins în lumina farurilor, noaptea, pe șosea. Ca Mowgly captivat de privirea lui Ka, care se ajută și cu vocea. Din starea asta trebuie să ieși rapid, da’ rapid. Că-i păguboasă. Soarele răsare și apune în continuare. Și, pe bune, ce căuta iepurașul pe șosea? Ăștia nu dorm noaptea? Read the rest of this entry »

Hai să încerc! Ce mă costă? Ce am de pierdut? Hai, că e o provocare! Reușitele au gust acrișor, gustul astringent al surprizei. Wow! Ți-a ieșit! Băi, și nici n-a fost așa greu….

Eșecurile sunt…….meh. Șutul în cur, pasul înainte…..Nu, nu pune bot, nu ești complet idiot, nici n-a măsluit cineva cărțile. Pur și simplu ai ratat. Dap, neplăcut. Scuturi turul pantalonilor de praf și genunchii, arunci o privire în spate și mergi mai departe. Ce rahat! Părea simplu……

Suntem echipați cu o capacitate nelimitată de a încerca, încerca, încerca, strâns legată de capacitate proprie de a eșua, eșua, eșua. Și e bine, căci eșuările vin cu câte o lecție, integrată rapid. Data viitoare vei fi mai precaut? Mai meticulos? Mai atent? Mai determinat?

Poate. Dar cu siguranță data viitoare vei încerca din nou. ”Habar n-am cum se face asta!” Și ce dacă. Încerc!

Să fim mereu pregătiți pentru vremuri dificile. (E ceva ce te scoate din sfera de confort? Get ready! Se va întâmpla.)

Să acceptăm ce nu putem schimba. (Nici măcar nu te enerva pentru lucrurile pe care nu le poți schimba……)

Să perseverăm. (Nu te încăpățâna, persistă!)

Să învățăm să ne iubim soarta și ce ne aduce ea. (Asta e complicată rău……)

Să învățăm să ne protejăm sinele, să ne retragem în noi înșine. (Regrupare)

Să aderăm la cauze superioare. (Și să și luptăm pentru ele……)

Să nu uităm că suntem muritori. (Da, e o chestie care nu se întâmplă doar altora.)

Să fim pregătiți să o luăm, mereu, de la capăt. (Viața nu e un cerc, e o spirală, evoluăm…..)

 

Susțin și particip

Advertisements