Pentru că mi se pare mult mai interesant, educat și rafinat să și știi de unde vin cuvintele argotice pe care le folosești ori ba, dar pe care le auzi prin agora. Bine, mie mi se pare etimologia cool în general, dar acest aspect nu trebuie să vă influențeze în vreun fel.

Cocalarul este, conform dex-online cocalar, cocalari s. m. 1. țigan bișnițar. 2. șmecheraș de cartier. 3. (peior. – între rromi) țigan de cea mai joasă speță. Read the rest of this entry »

Pentru că mi se pare mult mai interesant, educat și rafinat să și știi de unde vin cuvintele argotice pe care le folosești ori ba, dar pe care le auzi prin agora. Bine, mie mi se pare etimologia cool în general, dar acest aspect nu trebuie să vă influențeze în vreun fel.

Expresia ”(a face) caterincă”, cu sensul pe care-l știm/folosim – echivalentul lui ”a face mișto”/”a face bășcălie” și care înseamnă ”a ironiza” /”a lua în râs”,  este ușor perimată, deja. Viața argoului este veșnică, expresia argotică este o efemeridă. Astfel încât ”a face caterincă” era la modă acum vreo 10-15 ani. Iar prima atestare a utilizării sale are ca reper sfârșitul anilor ’30. Caterincă, izolat din contextul de mai sus, are sensul de ”ironie” și ”neluare în serios”. Read the rest of this entry »

Drumul spre casă

se răsucește labirintic

-îți spuneam-

și felinarele-s reci

și-i vânt…..

Da, toamna asta m-a plătit

cu părăluțe

buchete imense răzvrătite

în vase mici, constrângătoare.

Nu ești atent…..

da, pe drum am cules piersici

erau cât un pumn de bebeluș, ivorii…

De ce au puf?

???

Da, pe drum e frig

cred că e posibil să fie zgribulite.

Ca puful de pe brațul tău?

da, și nu, piersicile-s……

Cât valorează o părăluță?

Hmm….

……pe drum

cârtițele cumpără cu

cinci piersici o zi senină

și cu o mie de părăluțe

o noapte-lumină.

Da, se pare că ai ghicit

la capătul drumului

de obicei lumea suspină.

descărcareAmong Others am deschis-o într-o zi de luni – de Rusalii şi deci liberă – după-amiaza şi am citit din ea aproape jumătate până la culcare. De mult nu mă mai agăţase astfel o lectură şi gândul în sine m-a făcut să mă întreb care-i este misterul. Nu-i o carte de acţiune, dar te aştepţi să se întâmple ceva, timp în care vocea naratoare te poartă tot mai departe, te ademeneşte constant, te învăluie în dezvăluiri minore, te provoacă să empatizezi, îţi spune că vrei să citeşti în continuare. Şi ca să vă lămuresc, în această carte nu se întâmplă aproape nimic, timp în care se întâmplă de fapt totul. Read the rest of this entry »

descărcareCea mai neobișnuită space-opera, cea mai inedită abordare a scindării unei inteligențe artificiale. De fapt a două, da, a măcar două inteligențe artificiale. Ancilarul – terminalul uman- și Șeful cel mare al universului Radch – Anaander Mianaai. Un joc de strategie pe mii de ani, cu miliarde de pioni și o singură miză. Pentru scindatul conducător. O luptă decisă și fără sorți de izbândă pentru ancilarul, fost AI al navei de luptă Justice of Toren, Breq.

Este umanul dezbrăcat de uman, încă uman? Definiți umanul, spune Ann Leckie! Găsiți umanul din spatele cărnii golite de personalitate! Definiți loialitatea! Aflați cât costă ea. Cât îi costă pe oameni, cât pe ancilari. Credeați că știți ce este empatia? Este ea valabilă doar pe partea aceasta a barierei – să fii om – sau poate ea oare exista și în terminalele umane? Ce faci când nu ai lacrimi să plângi un om pe care l-ai ucis? Și ești doar o armă/o unealtă/un soldat? Ce faci cu amintirile? Amintiri pe care le poți accesa instantaneu, la intensitatea lor originală.

Și apoi, cât valorează un imperiu, versus cât costă întreținerea unui imperiu? Și cât de greu este să oprești bulgărele acesta de zăpadă – o nouă anexare, care să plătească prețul celei de ieri. Despre acestea este vorba. Dar, mai ales, despre noi înțelesuri ale sacrificiului, ale iubirii, ale supunerii, ale răzbunării. Da, pentru noi, încă oamenii.

 

Armii de fulgi biciuiţi de vânt hăituiesc nemilos toate fiinţele vii, mişcătoare. Nervoşi şi uzi, atât de uzi. Nu încercaţi să le rezistaţi, resistance is futile. E acea zi din an (sau una dintre ele) în care singura activitate – reglementată legal – ar trebui să fie privitul pe fereastră de undeva de la căldură. Măcar până te plictiseşti şi mergi să-ţi faci o cafea/un ceai, pe care să o/îl bei tihnit în timp ce-ţi roteşti periodic jacheta udă pe calorifer, să se usuce. Şi cum caloriferul este situat sub geam, poţi evalua concomitent fleşcăiala vânturată de afară. Până te plictiseşti şi te decizi să te apuci de o activitate (mai) productivă.

Vestea buna e că de luni vine primăvara. Da, din nou.

Vântul taifun

aliniind corăbii pe pante muntoase.

Vântul tornadă

răsucind fusilli din clădiri.

Vântul dragon

ridicând cortine de praf

dureros de fierbinte.

Vântul corcitură

de București

din mamă Cod Galben

și tată Cod Portocaliu

– flușturatic,

manipulând oameni

ca pe marionete

și mașini ca pe jucării

chițăitoare,

năvălind tumultuos

printre blocuri,

zbenguindu-se impetuos

pe locurile virane,

călărind ploaia

și poate ninsoarea……

Vântul.

 

Buza paharului

săruta-mi-o

pipăie-mi golurile

neîmplinirile, scăpările

trece-ți anonim

fricile prin genele mele.

Nu tresări

iute e dorul, acidă e patima

ingratitudinea urzicătoare.

Aici sunt, aici stau

închide ochii și fă pasul

pe puntea îngustă,

ciulește urechea

noaptea-i o dezmățată

flămândă.

Maimuță, în argoul românesc din anii ’20 încoace, păstrează în multiplele ei variante desemnarea unei falsificări, a unei imitări, un truc, o metodă de furt, de înșelăciune. Dar capătă și valențe noi, unele amuzante. Read the rest of this entry »

Berzele varsă

prunci peste oraș

și ei cad ca-n vis

ușori, aproape imponderabili

cu sunete moi

se fructe prea coapte

lăsând în pomi scutece fâlfâinde

și în aer o ceața de pudră

parfumată.

Femei și bărbați

cu plete cărunte

se împleticesc să-i prindă

îngreunați

de reumatisme

gâfâind în bastoane

se grăbesc

se întind să apuce

unul, măcar unul

înainte ca anotimpul

centenar

să se sfârșească.

Susțin și particip