You are currently browsing the monthly archive for April 2010.

Am fost la lansare
de poezie.
La Cărtureşti, la ceainărie
Lume puţină, se cunoşteau
şi necunoscutele în alt plan
doar două
eu şi …..altă doamnă
Criticul relaxat,
Felix Nicolau,
Confratele, poet
Claudiu
Dar altul decît cel din titlu…
Şi autoarea,
Poeta stingherită,
Ioana Bogdan,
Care mi-a mulţumit
că am venit
şi nu am priceput de ce, neam.
Asta după ce ne-a citit şi
ne-a şi mărturisit
secrete, concrete
Apoi l-am abordat pe Claudiu
acelaşi, nu cel din titlu,
şi l-am întrebat
abrupt
dacă se lasă intervievat
Şi el a spus da
şi eu ştiusem cumva că va fi aşa.
În troleibuzul 79, ce lene?!,
am citit poeme
şi am mulţumit poetei, poetesei
Singurătatea nu e o iluzie,
poate doar oconfuzie
dar  posibilităţile s-au dus în mă-sa, toate
neîncercate.
Am ajuns acasă
c-o pungăalbastră
năbădăioasă
brenduită Spring Harghita, apa familiei
şi-n ea aveam
cumva în zadar
Harpers Bazar,
combinat cu faine poeme
şi alte ciudate teme
nu mi-e ruşine,le spun pe toate:
Ogylvy – Confesiunile unui om de publicitate
Am mîncat
pe-nserat
paste quattroformaggi
şi am băut bere
after brânză, o plăcere.
Barolo, ghinion, tocmai se terminase.
Şi am mai citi odată poemele
şi cele dinainte
şi cele după
Şi am oncluzionat că vineri înainte de Întîi Mai a fost o
Zi bună.
Iona Bogdan – Poeme înainte şi după Claudiu, ed. Brumar
Advertisements
Pe mine pasiunea pentru genul SF&F m-a pocnit târziu, după 90, când s-a umplut piaţa de traduceri. Am cumpărat cărţile colecţiei Nautilus de la Nemira, cu conştinciozitate, până pe la nr. 70. Apoi m-am oprit. Unele nu am reuşit să le citesc la vreme achiziţionării. Printre ele se numără şi „Inapoi la trupurile voastre răzleţite” a lui Farmer. Prima carte din seria “Lumea fluviului”. Read the rest of this entry »
Cu toţii, cei care mergem, mai mult sau mai puţin frecvent, cu RATB-ul, ştim autobuzele şi troleibuzele Citelis. Vin şi vă întreb pe voi, cei care citiţi aceste rânduri, care credeţi că sunt cele mai bune locuri din aceste mijloace de transport în comun?!?
Dar să vă lămuresc.
Dimineaţă, venind spre birou, sunt martora unei conversaţii între doi bărbaţi trecuţi de 75 de ani. Din acestă conversaţie rezultă că cele mai bune locuri sunt cele 4 scaune capitonate cocoţate pe roţile din faţă, iar cele mai bune dintre ele, creme de la creme în materie de confort, sunt cele care stau cu faţa înspre sensul de mers.
Acum, de ce persoanele în vârstă, cu probleme motrice,chiar cu baston, preferă aceste scaune, este pentru mine o necunoscută. După părerea mea, cele mai accesibile sunt cele individuale, situate la nivel cu podeaua autobuzului.
Adică, dacă aş fi nevoită să apelez la baston, scaunele suite pe platforme ar fi ultima mea opţiune.

În sectorul 1, primăria a instalat dispensere cu pungi pentru caca de căţei. Sunt nişte cutii simple de metal, cam de mărimea unui Jules Verne cartonat, albastre, cocoţate în vârf de tijă metalică, dotate cu o fantă prin care poţi obţine o pungă de plastic. Pe ele se lăfăie un print, cu poza unui beagle, pe care scrie “Pentru un mediu mai curat”. Printului, pe un fond bleu spălăcit, i-ar fi prins bine o culoare mai vie. Dispuse cam la 100 m una de alta, de-a lungul trotuarelor, sunt greu de ratat. Sper ca posesorii de patrupede hămăitoare să nu le treacă nici ei cu vederea şi să le folosească cu încredere. De asemenea aştept iniţiative similare şi restul capitalei. Ar trebui să urmeze sectorul 3 pentru că acolo locuiesc eu.

Undeva în zona Piaţa Romană, pe o firmă albastră stă scris:
          DELFINUL REGAL
                  Patiserie
Mă gândesc că “Delfinul imperial” ar fi un nume de brand chiar ok.

Apa din fântânile publice a revenit la normal, după ce a curs roşie (ca sângele) câteva zile. De “Ziua Hemofiliei” sunau afişele postate strategic. Ciudată idee, oricum.

Joi seară înClub Other Side, s-a întâmplat ediţia cu numărul 130 a Poeticilor Cotidianului.


Other Club este un bar amenajat într-un subsol de peBrezoianu, frate bun cu Expirat, de care îl desparte doar o uşă de sticlă. Înspatele unei impresionante uşi metalice o scară coboară în beznă, la capătul eigăseşti barul aflat în semiobscuritate, de fapt în cvasi-întuneric. Lumea seadună încet, 20 de persoane cu totul din care 15 se cunoşteau între ele, sesalută şi se separă rapid în grupuleţe. Ca nou venită am parte de multe privirilungi, evaluatoare şi saluturi scurte. Rătăciţi, ca şi mine, sunt trei tineri,doi băieţi şi o fată, care părăsesc destul de repede incinta. Se lipesc douămăsuţe, se aşează două scaune în spatele lor, se aprinde un reflector  şi gata, actorii sunt pe scenă, sala e înumbră, spectacolul poate să înceapă.

Gelu Diaconu,invitatul serii şi al lui Răzvan Ţupa, iniţiatorul şi moderatorul serilordesfăşurate sub acest nume, este un tip relaxat şi vorbăreţ. Autoral unui volum de versuri, Antipoeme (Ed.Vinea) şi al unui roman, Fabian (Ed.Marineasa), Gelu ne-a povestit avatarurile vieţii sale de poet. 

Scrie primelepoezii în armată la Canal prin anii ’80,graţie unui post mai soft de furier. Prinde Revoluţia ca electrician laInformaţia, mândra publicaţie socialistă. Este martor la publicarea şidistribuirea, prin aruncarea pe geam şi împărţirea la colţul străzii trecătorilor,a primului număr din Libertatea. Ne spune, ca pe un of personal, că astăzi acelprim număr se vinde cu 150 lei, iar el nu mai are decât unul pe acasă. Dacă arfi oprit el mai multe….Lucrează apoi la CrisTim, tot electrician, apoi pe laCora, şi tot aşa. 

O căutare simplă pe Google a cuvântului poezie îl duce directla site-ul poezia.ro. Îşi face cont, în sală râsete – aşa au început toţi,postează poezii, primeşte comentarii negative, dar nu se descurajează.Poemul  numit “Cărtărescu pe bonuri”stârneşte polemici şi îl scoate brusc din anonimat. Termină Fabian, început în chiar zorii noii ere,îi este publicat. Are ambiţia personală să scoată şi o carte de poezie,decimează caietele cu versuri şi îşi vede apărut volumul  Antipoeme. 

 Iscodit  de Claudiu Komartin mărturiseştecă titlul este gestul său de reverenţă în faţa unui comentatorilor care i-au reproşatlipsa de poetică. Actualmente este redactor la Ring, scrie despre Bucureşti -oraş care îi bântuie visele, dorurile şi poemele –  şi are un alt roman predat la Ed. CarteaRomânească a cărui apariţie este mai mult decât incertă. Declară că Antipoeme este primul şi ultimul volumde versuri. 

Poezia sa, din care s-a citit cu talent de către Răzvanşi apoi de Sorin Despot, este simplă şi clară. E meditativă şi melancolică,spune poveşti despre Bucureşti, ca despre un oraş care s-a retras din real. Bucureştiilui Gelu Diaconu sunt fotografii în sepia pe care le răsfoişte cu tandreţe. E opoezie onestă, raţionalizată, emotivă dar lipsită de trepidaţie, uneoripatetică.

A citit, după recomandări, poezie nouă şi cred că se simte depăşit. Spune că nu vamai scrie, că înţelege diferenţa de valoare. Pare intimidat de noua poetică, deenergia ei debordantă, de dorinţa ei de a zgâlţîi tradiţii, valori, repere. Nuîmpărtăşeste nici entuziasmul şi optimismul noii generaţii. Întrebat dacă credecă poezia poate schimba societatea s-a declarat sceptic, declaraţie care i-aadus reproşuri. A bătut în retragere, spunând că aşa vede el lucrurile.

Nu ştiu câtă lume vine de obicei la aceste întîlniri, darjoi seară s-a dansat în familie, sau aproape. Eu intenţionez să recidivez.

Garofiţe de grădină, roşu burgund, cu marginile zdenţuite ale petalelor de un roz stins, care miros puternic, inconfundabil, determinat şi grandios a ……..cuişoare. Tije lungi , elegante, flori mature, boboci în diferite stadii, şi atâta mireasmă strîns împachetată în corolele creponate. Garoafe, dar cu fiţe!

Primăvara a pus culori 
Pe ramuri şi le-a spus flori, 
Frunze , muguri, mâţişori 
În flori ea a pus parfum 
Şi albinele pe drum 
A şters pâcla e pe cer 
Şi ca să nu fie stingher. 
În locul ei a pus doi nori 
Sineală şi privighetori 
A aţâţat focul din soare 
Ca să uităm de răcoare 
A zăpăcit gâzele toate 
Şi pisicile tărcate. 
Acum aşteaptă cu drag 
Oaspeţi de pe alt meleag 
Păsăretul migrator 
Venit de la Ecuator 
Să ridice cuiburi noi 
Adânci, pufoase şi moi 
Pentru pui ciripitori. 
Şi, pusă pe fapte bune 
Într-un coş făcut anume  
A pus ouă roşii toate 
Unele puţin fardate 
Şi deasupra, cu folos 
A pus un iepuraş pufos. 
Nu-i greşeală, nu-i eroare, 
E doar o mică scăpare. 
Găinile sunt toate 
În concediu de maternitate.

Susțin și particip