You are currently browsing the category archive for the ‘de prin ziare’ category.

Trupe de menținere a păcii – o sintagmă prețioasă pentru nu-știți-voi-cum-vă-e-bine-așa-că-ne-mutăm-noi-acolo-să-vă-arătăm – un fel de dragoste cu de-a sila. Soldați din trupele de menținere a păcii afgane – americani, europeni – încartiruiți în baze militare constituite mai mult sau mai puțin adhoc. De exemplu într-o pușcărie. Curățenie de primăvară în stil occidental – arderea gunoaielor. Se întâmplă să fie și cărți, câteva exemplare din Coran – 3, o cifră magică. Un ochi vigilent de musulman vede Cartea linsă de flăcări – Afganistanul ia foc. Diplomația intră în acțiune – declarații – a fost vorba despre o eroare, cei care se fac vinovați vor fi pedepsiți.

Cine știe cum arată un Coran? Dintre occidentalii veniți cu arme și muniții să civilizeze o lume, vorbesc. Câți știu citi scrierea alambicată și pe dos a arabilor, câți din fiecare bază militară care se ocupă cu pacea? Cei care supervizează activitățile de triere a hârtiilor știu, oare? Îi pasă cuiva?!

O eroare? Cu siguranță. John Doe care a pus Coranul pe foc n-a făcut-o voit, nici măcar în cunoștință de cauză. Că fanaticilor musulmani provocarea le-a picat numai bine e iarăși de înțeles. Un cuib de viespi și o vrăjitoare creștină care joacă tontoroiul pe el. Și pentru că nu se storcea a mai chemat o vrăjitoare – două. Ș.a.m.d.

Media pune paie pe foc. Știri legate de subiect: în primul paragraf – cel care trebuie să conțină toată informația esențială – scrie invariabil după ce soldați americani au ars câteva exemplare din Coran, la o bază Nato. Am citit și am recitit spunând cu voce tare O, doamne! crezând că a fost intenționat, apoi am mers cu lectura mai departe. Și am înțeles. Oare?! Oare e ceva putred în afacerea afgană: o provocare bine gândit, bine regizată? Aș prefera să cred că nu…..Și dacă?!

Mașini capcană, peste 40 de morți, insultarea religiei = răzbunare . De 7 zile Afganistanul arde la 451 de grade Fahrenheit.

De ani de zile, imperativul este: beți minim 2 L de lichide pe zi (apă în speță sau ceaiuri neîndulcite). Totul a plecat de la doctori apoi fiecare dintre noi a devenit specialist în problemă și foarte preciși cu argumentele: reducerea riscului de infecții urinare; o piele mai suplă deci ne vom rida mai târziu; efecte bune în curele de slăbire – întâi apă în stomac, apoi ce mâncare mai încape; un tranzit intestinal corect; fără dureri de cap, s.a.m.d. Read the rest of this entry »

”Sforăitul nocturn distruge creierul” ne spune un articol de pe site-ul Realitatea. ”Good to know!”, a fost primul meu gând ”Sforăitul diurn e safe.” Dar minunea de articol, preluată de la Agerpres, ca orice articol cu pretenții științifice are și o poză. O duduie care doame dusă și care nu pare să sforăie. Sub poză scrie: ”sforăitul în somn distruge creierul” Na belea! Deci cei care trag un pui de somn la prânz nu sunt scutiți nici ei de grozăvie. Și cum mama mă-si să sforăi în stare de trezie?! Ce, ești cal?! Înfricoșător oricum, așa că citim. Read the rest of this entry »

Astăzi, La Traviata, all in turquoise, ne înfăţişeză pe copertă o damă în rochie negră de cocktail, purtând bijuterii baroc, ridicând cu o mână perfect manichiurată (în cinstea cui oare?) o cupă cu şampanie.

Pe CD avem o înregistrare din 1955, interpretă: Maria Callas, acompaniată de Orchestra şi Corul Scalei din Milano iar pe DVD opera subtitrată în limba română, interpretă: Eva Mei, acompaniată de Orchestra şi Corul Opernhaus din Zurich, 2005.

Ştiu că nu veţi crede de vă voi spune că am întrebat la trei chioşcuri de ziare până am aflat-o. Am întrebat: „Se cumpără?”, vânzătorul a confirmat cu o mişcare din cap iar eu am continuat: “Mă bucur să aud!” “De ce?” mă întreabă el. “Pentru că mai sunt oameni interesaţi de aşa ceva”. Zâmbetul lui m-a convins de faptul că nu ştiam, mai nimic, despre cititorul de presă român. Sau, poate mai corect, de amatorul de suplimente culturale ale presei scrise.

Din seria <cultura de la chioşcul de ziare> mai amintesc:

Seria “Capodoperele teatrului românesc” format din 8 DVD-uri , apare joi cu Dilema. Primul volum – joi, 23 septembrie – O scrisoare pierdută . Preţ 10,99 ron.

DeAgostini a inaugurat săptămâna trecută colecţia “Comorile pământului” Primul număr, la preţul promoţional de 4,99 ron ne prezintă Ametistul. Următoarele numere, apariţii săptămânale, vor costa 9,99 ron. Săptămâna aceasta nu a apărut, de la un chioşc mi s-a spus: “marţea viitoare”.

Trebuie să ştiţi că informaţiile publicate în cele câteva file, perforate pentru un viitor biblioraft, le puteţi găsi singuri la o simplă căutare pe net. De ce merită, totuşi? Pentru mostra de mineral ataşată fiecărui număr.

Publicaţiile DeAgostino se adresează în principal copiilor, sunt educative. Nu ştim câte numere vor apărea, ni se spune doar că, odată cu numărul 2 (marţea viitoare!!) se va oferi o tăviţă specială pentru păstrarea mostrelor şi că, începând cu numărul 21, se vor oferi abţibilduri cu numele fiecărui mineral, pentru o mai bună gestionare.

Pe mine, ideea de a avea o colecţie de acest fel m-a cucerit. Nu ştiu dacă tinerilor din ziua de astăzi li se mai pare cool să colecţioneze diverse lucruri, dar pentru părinţii care au copii ordonaţi şi curioşi, pe care eventual vor să-i motiveze în a căuta şi informaţii pe net, nu doar chat-uri, o colecţie de acest fel mi se pare o investiţie foarte bună.

Ametistul meu, absolut superb, desprins direct din ganga mamă, magmatică, îşi aşteaptă rudele şi vitrina cea confortabilă.

În utimul număr al Observatorului Cultural, Mircea Cărtărescu vorbeşte liber despre cărţi, scris, jurnale şi editoriale politice. Interviul merită citit în întregime. Read the rest of this entry »

Susțin și particip