You are currently browsing the monthly archive for February 2011.

Aseară mi-am scos alter-ego-ul cultural la spectacol de balet – Baiadera la ONB.  Coregrafie clasică, tocmai de pe la 1877, marca Marius Petipa, muzică – Ludwig Minkus. Despre Baiadera se spune că de nu-ți place, nu-ți place baletul. Read the rest of this entry »

Advertisements

Trebuie să vedeți serialul ăsta! Adică, no, nu-i obligatoriu, dar eu vi-l recomand. Care serial?! Oups, ce blondă sunt!  True Blood, atenții mei cititori, iată care. Unii poate ați auzit despre el și veți spune: ”e cu vampiri, yach!”. Corect, eu am refuzat să văd seria Twilight din cauza aceleiași prejudecăți. ”Povești cu vampiri?! Come on, sunt femeie în toată firea. ”

Și apoi mi-a fost recomandat, sub calificativul ”e bine făcut”. Așa că am intrat pe vplay.ro, cinema-ul meu pentru seriale și am privit. Pe la episodul 3 eram interesată, pe la episodul 7 eram prinsă, pe la sfârșitul primei serii am plătit cei 5 euro pentru vizionare nelimitată pentru 2 luni. Lucru pe care îl evitasem până acum, îmi erau suficiente cele 3 episoade zilnice permise. True Blood nu mi-a mai permis această sfidare. Seriile 2 și 3 au fost mâncate pe pâine. Acum aștept seria 4, la vară.

Veți fi deja curioși, ori veți fi trecut la alte bloguri.

OK, vedeți câteva episoade și treceți să-mi spuneți cum vi se pare. E addictive, rău de tot. Și, ca să înțelegeți nivelul meu de dependență, vă mai spun că mi-am comandat cărțile după care este făcut. De pe Depository Books, cu livrare gratuită. Cu vampiri, evident.

”Ninge” spune alter-ego-ul meu.

”Ninge” repet ca un ecou.

Privim pe fereastră armata de fulgi care mărșăluiește împinsă din spate de vânt. Pare că se grăbește undeva, dar unde?

”Ninge” șoptește el, ca pentru sine.

Mă mulțumesc să dau din cap afirmativ.

”E frumos…..” spune, cu un mare semn de întrebare în glas.

Ridic din umeri. Ninge.

Primele titluri din colecția 10+ a Poliromului au apărut, cu prețurile următoare:

– Lolita și Întoarcerea huliganului – 17 ron

– Aleph și Cititorul – 15 ron

– Pachetul promoțional (01-04) – 40 ron

Trebuie doar să le puneți șnururi…..

Mireasa mecanică – Marshall McLuhan

Robotizare, omul desfăcut în părțile anatomice componente, piese de schimb etalate pe piedestale, în folosul business-ului și publicității. Mireasa mecanică nudă, dezmembrată, ucigătoare și lipsită de libido. Read the rest of this entry »

”E foarte frumoasă fusta asta!” venită de la șeful meu în mijlocul unei discuții profesionale. ”Te ții bine pentru vârsta ta!” venită de la un coleg.

Compliment sau constatare?!

La prima, răspunsul a fost un mulțumesc scurt – șeful n-are din astea; la a doua, pe care am mai auzit-o, nu răspund – colegul meu mă întreabă regulat câți ani am iar discursul e același.

Comentez rar, în general cu ”îmi place” sau ”îți stă bine” noutățile vestimentare sau de look ale oamenilor. Nu mă simt confortabil în fața aprecierilor de genul ”arăți bine astăzi” la care am tendința să răspund ”eu arăt bine mereu dar nu ți-ai dat tu seama până acum”

Unde și când a dispărut talentul de a face complimente?! Din cele de bun gust, ușor flatante, pe un ton relaxat, natural dar confidențial? Unde și când a dispărut capacitatea noastră de a gusta un compliment?

Poate acolo și atunci când din compliment a rămas doar constatarea?!

Văd o mulţime de seriale cu o mulţime de cântecele. Ascultaţi aici!

Petra vine în vizită la Mutușa Cătă, vineri pe la ora 2, adusă de Maia, direct de la grădiniță. Vine roșie în obraji și ușor timidă, deh, lume destulă și necunoscută. Se face comodă și mutușa o prezintă ceremonios. Petra nu zice nici pâs. Mutușa are un scaun mare și doi colegi de birou. Petra se cere imediat pe scaun, acesta este tras sub birou, din Petra se mai vede doar capul dar e mulțumită.

Maia zice da la o cafea, Petra dă din cap la oferta de ceva de ronțăit. Maia zice: ”Noi am venit cu o problemă. Să ne faci niște copii după animale” (Animalele sunt niște poze triste după care Petra învață la grădinița germană – câine/der hund, din astea). Mutușa pune o poză în scanner, după ce a întrebat cum îi zice pe nemțește animalului, aparatul o apucă, o târăște și o scuipă pe birou. Pe monitor apare animalul. Petra e încântată. ”Mai pune” zice, ridicând altă poză.

Mutușa mai pune apoi meșterește ceva la calculator și imprimanta începe să mârâie, să trosnescă, Petra e curioasă. Mutușa spune: ”Petra vezi că iese ceva de acolo”. Petra: ”de unde?” și privește fascinată foaia de hârtie care iese încet din imprimantă. ”Pune alta” zice, încercând să așeze o poză în imprimantă. ”Nu acolo, punem poza în scanner, zi scanner!, ea apare pe ecran și pe urmă o trimitem la imprimantă. Ai înțeles?” Petra dă din cap că da. Mutușa decide că pozele astfel tratate ies nașpa și se apucă să caute animale mai arătoase pe net.

Brusc, Petra zice ”sună telefonul” și începe să se caute prin buzunar. Mutușa e nedumerită, nu sună nici un telefon, Maia îi face semn din cap să aștepte. Petra pescuiește un telefon invizibil din buzunarul de la pantaloni, butonează ceva cu degetul mare în palmă, duce mâna la ureche și începe o conversație. Maia zice ”așa face, vorbește la telefon cu tine, cu maică-sa, cu taică-su” Petra conversează relaxat, cu pauze lungi, povestește ce face, întreabă lucruri, așteaptă răspunsul.

Imprimanta dă din nou semne de viață, Petra pune capăt discuției și sare să vadă ce iese. Unul dintre colegii mutușei n-are treabă și se interesează ce poză e aia. Petra se grăbește mândră să i-o arate, apoi i-o arată și bunică-sii. Concluzia este că ”nenea” a văzut toate, dar toate pozele ieșite pe poarta imprimantei. Între poze Petra și-a făcut curaj să spună și poezii: bate vântul frunzele, podul de piatră, ala-bala-portocala și altele. Prestațiile erau urmate de aplauzele audienței, fapt foarte încurajator pentru Petra care le adoră.

Apoi a început să inspecteze biroul, a admirat prin geam niște pisici, a urcat și coborât  fotoliile din biroul șefului sub toate unghiurile posibile, a manevrat ușa glisantă reușind să-și prind și degetele între ea și toc, a vizitat și cealaltă cameră cu ceilalți colegi și bucătăria, unde a poftit să fie urcată pe unul dintre scaunele înalte, tip bar, s-a rotit cu scaunul mătușii până a amețit, a dat zeci de ture mesei din mijlocul camerei, a turuit verzi și uscate, a râs, a alergat și a plecat acasă odată cu mutușa, la ora 5.

I-a plăcut, mai vine.

La 1 Martie, Editura Polirom va inaugura o nouă colecție – 10+, definită de editură astfel: Capodopere, Autori laureați, Prețuri pentru toate buzunarele.

Primele titluri vor fi:

  • Lolita – Vladimir Nabokov
  • Aleph – Jorge Luis Borges
  • Cititorul – Bernard Schlink
  • Întoarcerea huliganului – Norman Manea
  • Complexul lui Portnoy – Philip Roth
  • Să cunoști o femeie – Amos Oz
  • Cum să uiți o femeie – Dan Lungu
  • Jucătorul – F.M. Dostoievski
  • Inocentul – Ian Mc Ewan
  • Pădurea norvegiană – Haruki Murakami

Dragi domni, stimate doamne, drăguțe domnișoare, iată cum, cu o floare și o carte, se poate trece elegant peste zilele de început de martie.

În altă ordine de idei, pentru interesați, pot remarca iminenta apariție a două cărți la care eu personal râvnesc.

  • Gândirea sălbatică – Claude Levi-Strauss
  • Cum ne construim dușmanul – Umberto Eco

Îmi plac/place:

  • cafeaua de dimineață nelucrătoare, lângă o carte, o revistă, o muzică;
  • lacul de unghii roșu pe o manichiură îngrijită;
  • cărțile – fără număr, fără număr – le adun ca hârciogul, le depozitez cu parcimonie și, într-un final, le citesc;
  • să gătesc – orice: de la paste gata în 15 min până la ciorbă de burtă gata în 7 ore;
  • accesoriile – bijuterii, eșarfe, poșete – ca definitorii în crearea unui stil personal;
  • noutățile – nu mondene ci culturale, științifice, artistice;
  • lucrurile handmade – inclusiv cele de pe lângă casa omului;
  • artele frumoase și oamenii creativi;
  • mersul pe jos – în vacanțe;
  • ”a scent by Issey Miyake”;
  • animalele cu personalitate;
  • provocările;
  • anotimpurile – culori, mirosuri, texturi, sunete.

Nu-mi plac/place:

  • trivialitățile, fariseismul, misoginismul triumfător, materialismul pur;
  • bamele și fastfood-ul;
  • lipsa de educație a concetățenilor mei;
  • manelele;
  • pantalonii cu talie joasă și șunci la vedere – la femei; pantaloni cu turul la genunchi și tivul târât pe jos – la bărbați; oja albastră, verde, maro; starea de igienă precară pe care o sugerează unele mode și tendințe agreate de tineret ;
  • guma de mestecat plescăită cu zgomot;

……..și multe altele.

Daria m-a descusut, pasez interogatoriul lui Costi și Irinei – de vor vrea, de vor putea.

Susțin și particip