You are currently browsing the monthly archive for July 2014.

Schimbările de orice fel, nouă, oamenilor, ne provoacă disconfort. În grade diferite şi la niveluri diferite de conştientizare. De foarte tineri învăţăm secvenţe rutiniere, reflexe, care ne scot din blocada indeciziilor mărunte. Fiinţe supuse tabieturilor, deţinem un “strat” superficial compus din senzori ultra-sensibili la orice variaţie a mediului înconjurător. O mare parte din energia zilnică o consumăm pe evaluarea informaţiilor primite astfel, pe analizarea şi gestiunea lor. Cele care reclamă un răspuns rapid ne sunt aduse în sfera atenţiei conştiente, spre reacţionare. Read the rest of this entry »

download

 

Pe deasupra vălului, în plină fluiditate a mişcării de sharusahk, ne priveşte o frumoasă krasiană.  The Daylight War, partea a treia şi nu ultima din seria The Demon Cycle a lui Peter V. Brett are parte de o copertă faină, asta e clar.

Read the rest of this entry »

Petrecere de final de curs, Sinaia.

La masa la care stăteam, trei fete se întorc de la dans. În secunda în care se aşează pe scaun, la unison, îşi deschid telefoanele mobile şi  încep sa-şi verifice mail-ul şi contul de facebook. Timp de câteva minute sunt complet absorbite, apoi, la fel de brusc le închid şi redevin prezente.

Gestul mi s-a părut unul reflex, repetat în mii de circumstanţe similare – o detaşare de momentul prezent, ca o păşire într-o altă dimensiune, printr-un iris deschis brusc. Şi pentru că m-a frapat mimetismul său, mi-a rămas mintea la el şi încerc să-i desluşesc rostul, motivaţia.

Nişte persoane aparent imersate în comuniunea unei petreceri animate şi extrem de zgomotoase, se desprind prin intermediului telefonului mobil – de fapt smartphone – pentru a adera la o altă comunitate, una virtuală.

Sigur, vorbim de un soi de dependenţă tehnologică, de care tot mai mulţi dintre noi se “îmbolnăvesc”. Dar, mai mult decât atât, gestul perfect sincronizat mi-a sugerat precizia unui întrerupător – IN/OUT.

Oare ele, fetele, deţin astfel secretul comutării imediate – chiar dacă prin intermediul unui device – la diferite paliere de interese şi preocupări personale, “sertare” interioare bine definite şi organizate? Ar fi de admirat, de preluat, de exersat….. Şi totuşi mă tem cumva că nu e chiar aşa, iar mecanismul este pur psihologic, de economisire a energiei prin mutarea pe termen scurt al atenţiei.

E o detaşare, dar una nereuşită, căci atenţia nu se retrage spre interior ci spre un alt exterior. O detaşare artificială, fără efect, închizându-se într-un cerc vicios în sine însuşi. Între noi şi noi înşine stă realitatea virtual-voyeuristă a social-media şi comunicare sterilă a poştei electronice. Astfel bucla feed-back devine o spirală. Incommunicado.

 

La Hotel Mara din Sinaia – unde, devale, calea ferată şerpuind prin pădure se întâlneşte cu şoseaua, întâlnire separat-mijlocită de un pod- trenul vine întotdeauna cu un vuiet surd care creşte vitejeşte, cu un vâjâit făcut ping-pong printre brazi, prevenind istericale printr-un ţipăt scurt şi viril, rupând ţesătura de pace a văii, umplându-mă de nerăbdarea aflării altor zări, de tremorul indistinct al călătoriei, de magia lui “a pleca”……

Şi se duce.

Şi sunt aici de doar două zile.

 

Susțin și particip