Când să spui ”ajunge”

Ți-ai luat o pereche de sandale. Roșii, pentru rochia albă cu buline negre. Au trei curelușe peste degete, călcâiul acoperit și se prind cu o altă curelușă de gleznă. Au tocuri de 7 cm, subțiri. Sunt frumușele. Și incredibil de incomode. Afli asta rapid, încercând să le porți. Calapodul e prost, tocul nu e corect așezat sub călcâi iar curelușele alea îți taie degetele. Mersul cu ele e o tortură. Așa că nu le mai încalți, că n-ai curaj să faci mai mult de 50 de pași cu ele iar statul în picioare ar fi deja o dovadă de masochism. Dar nu te poți decide să le arunci. Păi, sunt noi. Și frumușele. Poate, poate, te mai încumeți……. Și trec anii și la fiecarea schimbare de anotimp le găsești în cutie, le evaluezi, poate le mai și probezi, dar nu le încalți. Dar nici nu le arunci.

Fricile din noi

”Ne-am născut cu fricile în noi” cântă băieții de la la Mono Jacks. O parte dintre ele, zic eu, restul sunt dobândite.

Fără țintă

E plină lumea de coach-eri care te învăța că trebuie să-ți setezi țeluri în viață. Și să-ți pui energia și puterea de muncă în scopul atingerii acelor țeluri. Eu zic să nu-i credeți. Bine, eu zic să nu frecventați coach-eri, dar asta e altceva.

Să fim filozofi

Dacă tăceai, filozof rămâneai! Acesta este problema pe care stoicismul, nou intrat în viața mea, o are de rezolvat. Aceasta este mama tuturor problemelor mele.

(Im)perfect

Love is in the air! Da, da, ce credeați, că doar primăvara zboară Cupidonii?! Zboară când le dă voie Marele controlor de zbor și când ți-e ție lumea mai cenușie. Da, îi poți vedea în privirile celor săgetați deja. Altfel, cum?

Că tu, poate, aștepți perfecțiunea. Scuze, Perfecțiunea. Știu eu?! Ție, poate, ți-a intrat în cap că tre’ să fie așa și nu altfel, ai o listă, lungă cât o zi de post, plină de calități. Că nu vrei tu, așa, pe oricine. Nu, evident că nu ești pretențios(oasă), dar dacă e fie iubire atunci să fie cu Perfecțiunea. Nu, evident că nu ești singur(ă), ești doar în așteptarea Perfecțiunii.

Lasă-mă să te întreb, totuși, tu ești perfect(ă)? Nu, nu pentru alții, pentru tine? Ești? Dacă ești te las în banii tăi, să recitești lista aia. Și poate faci din ea un tabel, că un pic de umbră nu strică niciodată. Măcar de contrast, așa.

Eu, una, apreciez simțul umorului, la un bărbat educat, care alege onestitatea ca trend în comunicare, căruia îi plac animalele – chiar dacă n-are vreunul – nu crede că inteligența e gender-related și este echilibrat emoțional. Fizicul? Ne înțelegem din priviri, eu și Cupidon, când o fi să fie…….

 

Obstacolul e calea

Ți s-a întâmplat ceva nasol: ți-ai pierdut jobul; te-a părăsit el/ea; te-au călcat hoții; ți-a luat casa foc; ai suferit un accident; cineva apropiat e grav bolnav. Prima reacție pe care o ai – înțepenești. Ca iepurașul prins în lumina farurilor, noaptea, pe șosea. Ca Mowgly captivat de privirea lui Ka, care se ajută și cu vocea. Din starea asta trebuie să ieși rapid, da’ rapid. Că-i păguboasă. Soarele răsare și apune în continuare. Și, pe bune, ce căuta iepurașul pe șosea? Ăștia nu dorm noaptea?

A rata e OK

Hai să încerc! Ce mă costă? Ce am de pierdut? Hai, că e o provocare! Reușitele au gust acrișor, gustul astringent al surprizei. Wow! Ți-a ieșit! Băi, și nici n-a fost așa greu….

Eșecurile sunt…….meh. Șutul în cur, pasul înainte…..Nu, nu pune bot, nu ești complet idiot, nici n-a măsluit cineva cărțile. Pur și simplu ai ratat. Dap, neplăcut. Scuturi turul pantalonilor de praf și genunchii, arunci o privire în spate și mergi mai departe. Ce rahat! Părea simplu……

Suntem echipați cu o capacitate nelimitată de a încerca, încerca, încerca, strâns legată de capacitate proprie de a eșua, eșua, eșua. Și e bine, căci eșuările vin cu câte o lecție, integrată rapid. Data viitoare vei fi mai precaut? Mai meticulos? Mai atent? Mai determinat?

Poate. Dar cu siguranță data viitoare vei încerca din nou. ”Habar n-am cum se face asta!” Și ce dacă. Încerc!

Un pic de stoicism

Să fim mereu pregătiți pentru vremuri dificile. (E ceva ce te scoate din sfera de confort? Get ready! Se va întâmpla.)

Să acceptăm ce nu putem schimba. (Nici măcar nu te enerva pentru lucrurile pe care nu le poți schimba……)

Să perseverăm. (Nu te încăpățâna, persistă!)

Să învățăm să ne iubim soarta și ce ne aduce ea. (Asta e complicată rău……)

Să învățăm să ne protejăm sinele, să ne retragem în noi înșine. (Regrupare)

Să aderăm la cauze superioare. (Și să și luptăm pentru ele……)

Să nu uităm că suntem muritori. (Da, e o chestie care nu se întâmplă doar altora.)

Să fim pregătiți să o luăm, mereu, de la capăt. (Viața nu e un cerc, e o spirală, evoluăm…..)

 

Liber arbitru

Libertatea de a face ce vrei. Sunt liberă să fac ce vreau, atâta timp cât acțiunile mele nu îngrădesc sau încalcă drepturile altcuiva. Pentru ca drepturile tuturor să fie respectate există în vigoare norme, reguli, regulamente și legi.

Libertatea de a nu face ce nu vrei. Sunt liberă să nu mă împlic în acțiuni în care nu doresc să fiu implicat. Sunt constrânsă moral să mă implic în acțiuni în care nu mi-aș dori.

Sunt implicată într-un contract social. Trăiesc printre alți oameni ca mine, respect aceleași norme, reguli, regulamente, legi. Când și dacă nu le respect risc să fiu pedepsită, încălcându-mi-se astfel libertatea individuală.

În căutarea libertății individuale am doar libertate de a alege ce norme, reguli, regulamente, legi, încalc. Liber arbitru. Restul e utopie.

 

 

Între noi, trișorii – 2

Am revenit, gașcă! Pentru că în gașcă trișatul e mai amuzant și mult mai satisfăcător. Căci, cel mai adesea urmăm exemplul celorlalți – că n-o să urinăm noi contra vântului și nici n-o să ne riscăm poziția ierarhică dobândită cu greu. Și, pe urmă, dacă de pe urma trișării mele va mai beneficia cineva, devin mai încrezător. Dacă beneficiarul trișării este exclusiv celălalt devin euforic de-a dreptul, cât de mult se poate. E sindromul Robin Hood. Ah, și în grupuri se și ia, să știți, e molipsitoare. Și mai și escaladează. Vezi marile scandaluri financiare ale secolului, începând cu Enron.