You are currently browsing the monthly archive for May 2011.

Anii ’90 – excese și dezamăgiri Read the rest of this entry »

Din seria ”teme pentru școală” iată un eseu pentru Marketing pe numele lui oficial Comportamentul consumatorului român înainte și după revoluție. Pentru unii informativ, pentru alții rememorativ, subiectiv oricum. Astăzi prima parte: Anii ’80 – închisoarea cu vise Read the rest of this entry »

Cu gătitul mi s-a întâmplat ca şi cu sexul, politica şi religia: când l-am descoperit era prea târziu ca să-mi mai întreb părinţii.

Read the rest of this entry »

Lars von Trier a fost declarat persoană non-grata la Cannes ca urmare a declarării simpatiei sale pentru Hitler. Totul a pornit de la o întrebare privind rădăcinile sale germane, von Trier s-a declarat nazist după ce și-a exprimat regretul că nu s-a născut evreu. În atmosfera brusc tensionată s-a explicat: ”Ce pot spune? Îl înțeleg pe Hitler. A făcut cu siguranță lucruri rele, dar îl pot vedea stând singur în buncărul său, la sfârșit….. Da, simpatizez cu el, puțin.”

Retractările și scuzele ulterioare nu au mai contat. Consiliul directoral de la Cannes a considerat declarațiile sale ca fiind ”inacceptabile, intolerante și contrare idealurilor de umanitate și generozitate care prezidează existența acestui festival.”

Melancolia sa este încă în competiție dar, în cazul câștigării trofeului von Trier nu va putea să îl ridice personal.

A fost o glumă, cu siguranță, făcută însă într-un moment nepotrivit.

Mai multe pe The Guardian.

Şcolăriţă fiind, de ceva timp încoace, am şi teme de făcut. O întrebare inocenta dintr-o asemenea temă, la semiotică, a primit din partea-mi următorul răspuns.

Descrieţi ritualul mesei în contexte precum: restaurant de lux, McDonald’s, dineu de nuntă, acasă, Gregory’s. Read the rest of this entry »

”Lolita -lumină a vieţii mele, văpaie a viscerelor mele. Supliciul meu, suflet al meu. Lo-lii-ta: vârful limbii execută o mişcare în trei timpi, coborând pe vălul palatului ca să atingă, la timpul trei, dinţii. Lo. Li. Ta.”

Magistral. Unul dintre cele mai bune incipituri citite de mine. Apoi, mult mai târziu:

”[….] mi-am dat seama că nu ştiam, pur şi simplu, nimic din ceea ce se petrecea în mintea iubitei mele, or, în spatele îngrozitoarelor ei clişee juvenile se ascundeau, probabil, o grădină şi un amurg şi poarta unui palat – regiuni adorabile şi difuze în care, cu bulendrele mele spurcate şi cu convulsiile mele nenorocite – nu aveam cum să pătrund – fiindcă accesul îmi era interzis categoric şi cu luciditate […..]” Read the rest of this entry »

Susțin și particip