Politică și condimente

La 12 ani de la prima lectură și după a 5-a – ori a 6-a? – recitire vin în faţa domniilor voastre şi vă spun că această carte, această serie de fapt – Dune – este un fenomen unic în întreaga literatură mondială SF. No bine, veţi spune că n-oi fi citit eu chiar toată această literatură – și ați avea perfectă dreptate; sau că mă joc cu vorbele, căci unic nu înseamnă nimic special, e un cuvânt-recipient – și v-aș răspunde că aveți din nou dreptate, dar că apelative ca inovator, erudit, acaparator, genial v-ar fi ridicat sprâncenele la rădăcina părului și exasperarea în gât. Așa că mă întorc la definiţia mea – Dune e unică.

Piața muncii 5

Descrierea postului:
Staff artistic, impresariat artisti romani, PR, Agentie impresariat, Tour-manager

Cerinte:

Vrei sa faci parte din Staff-ul artistic al unei VEDETE din Romania ?
Vrei sa te ocupi de organizarea turneelor acesteia in tara si strainatate ?
Esti posesoarea unor date fizico-estetice deosebite ?
Esti preocupata de ideea, de ati schimba radical viata ?
Iti plac provocarile ?

Știți și voi cum sunt vedetele din România, demne de literele mari din alfabet. Nefiind eu posesoarea unor date fizico-estetice deosebite de ale restului speciei, nici preocupată de Ideea (care o fi aceea) și nedorind ami schimba radical viața nu pot aplica la postul în cauză. Dar nu-s tristă.

*postat de Elen Music Production pe http://www.bestjobs.ro

Un ghiveci, adică Ghiveciul

Acum e momentul, vă zic vouă, nărăviților la cărneturi suculente și vouă, iubitorilor de legume colorate și parfumate, să le împăcați pe amândouă într-o farfurie întinsă, întinsă, cât de lungă ne fu vara asta.

Căci nu poate fi păcat mai mare, într-o toamnă bogată când pe tarabele piețelor se îmbujorează ardei capia, gogoșari și roșii, înfloresc cu sfiiciune albe conopizi lângă vărzuce care-și strâng timide poalele sidefate, acolo unde vinete nurlii se dau bine pe lângă dovleceii feciorelnici, morcovii obraznici se trag de mustăți cu păstârnacii cei sfătoși iar cepele se despoaie încet, frecându-se unele de altele sub privirile păstăilor copilăroase și ocheadele țelinelor burtoase, să nu dai o tură și să inviți la tine acasă toată fauna asta legumicolă ca să faci un ghiveci. Scuze, să faci Ghiveciul.

Deci, deșerți matale, din sacoșe, pe neamuri și contingente, agoniseala, faci loc pe masă, te asigură că ai apă la robinet, aduci castroane și castronele, tocător, un belitor de legume și purcezi:

• desăvârșești streep-tease-ul a 2-3 cepe și le tai mărunțel;
• epilezi vreo 3 morcovi, 2-3 prostănaci și o țelină cât un pumn de plugar. Tai morcovii și albitura zaruri serioase, de cazino cu pretenții, iar țelina o hăcui măricel, în cuburi cam cât o nucă;
• te dai bine pe lângă o vânătă măricică, apoi o jupoi sadic în fâșii alternante după care o tai ca mai sus;
• doi dovlecei subțirei, necurățați, au aceeași soartă;
• vreo trei capia îi tai peticele, suvițele, cum îți vine, dar rustic așa, fără fițe;
• le alături niște ardei iuți, din cei verzi, bulgărești, pe care-i golești de semințe și-i mărunțești temeinic, să-și lase capsaicina pretutindeni;
• iei o conopiduță cât un cap de copil și o faci floricele;
• faci rost de o jumătate de varză albă (cam 600 gr.) pe care o convingi că-i stă bine fideluță;
• o mână de fasole – verde ori galbenă – se rupe cu înverșunare și gândul la partidul favorit:
• 5-6-7-etc roșii se dezpielițează și se taie fără chef, fără interes, dar mare. Frunzele țelinei se toacă mărunt și se dau roșiilor spre amirositoare intimitate;

Iei o cratița mare – 5L – dotată cu capac, încingi oarece oloi de floare și arunci acolo ceapa,  îi arunci în ochi un praf de sare și o astupi. Focu-i temeinic și atenția mare. Când zici că-i gata, vii cu morcov și albitură, le alergi cu lingura  nițel și pui capac. Se înmuiară?! Se. Pui matale fasolica, dovlecelul, țelina și vânăta, căpăcești. Acu’ gagicile încep să transpire, e de bine.

Te mai uiți pe geam, mai fredonezi un cântecel și ridici capacul. Deja miroase într-n mare fel așa că zici să le dai și zvâc – pui capia și ardeii și capacul la cratiță. Vorbești la telefon cu soțul/amantul – ”of, dragă, să vezi ce parfumată te aștept, ia și tu niște purcel, ceafă să fie, da, bine, te pup.” Ridici capacul și decizi că vremea marii umezeli a venit, pui conopida și varza. Căpăcești doar până varza lasă zeamă temeinic apoi destupi. Zici abracadabra cu lingura de lemn – uitai să vă zic, musai de lemn – dai un praf de piper negru-negru și lași să scadă.

Nu ai timp de telenovele, nu te prosti, mai bine speli vasele. A scăzut aproape de tot?, cerci cu furculisionul – intră?, intră – e rândul roșiilor. Acu lași la foc miorlăit să scadă cât îți place de tare. La coadă poți să-l dai la cuptor un picuț, să facă față.

Deci nu, nu punem apă, legumele au toată zeama necesară pentru gătire. Și da, ceafa adusă de domnul și stăpânul tău, tăiată felii, o ungi cu ceva ulei măsline, o blagoslovești cu cimbru și piper și o lași puțin să-și revină. Apoi o pui pe grătarul încins (eu am tigaie grill, dar grătarul pe cărbuni ar fi ooo-la-la). Ce mai lipsește?! Un pahar cu vin/bere și ”săru-mâna pentru masă!”

Aștept impresii postprandiale.

Starea de ziuă

Zilele care încep prost au toate șansele să se termine la fel. Zilele care încep prost sunt îndărătnice – poți încerca să le deturnezi de pe traseu, să le diluezi energia negativă, poți face eforturi disperate să te amuzi, să te gândești la lucruri faine, să te bucuri de ziua de afară sau de cafea, de muzică ori de un film. În zadar, în clipa în care concentrarea slăbește te vei afla iar în fața unei zile morocănoase, cenușii, bosumflată sau enervată, care a început prost și nu are nici o intenție să se schimbe.

Zilele care încep bine, pe de altă parte, au și ele toate șansele să sfârșească prost. Baloane colorate de entuziasm și bună-dispoziție, evanescente și fragile ca cele de săpun, se pot fisura și goli instantaneu la contactul cu o remarcă acidă, cu o privire ostilă, cu un task de rahat, cu impertinența unora și șefita cronică a altora.

Mai sunt zilele, atât de puține, în care te afli într-0 stare de grație – nimic nu te poate tulbura, dezamăgi, plictisi, enerva…..

Jurnal de bord – 5 octombrie

Chemările leului, acoperite în răstimpuri de fâșâitul pneurilor, anunță zorii. Cui îi lipsește cucurigu?! Anul trecut elefanții o lălăiau prin parc –  mătăhăloși și cenușii  prin iarba galbenă, uscată.

A venit circul. Da, din nou, dar nu același.