Vineri, sâmbătă…..

Iepurașul stătea concentrat, cu codița zburlită și nările fremătând, urechile i se mișcau într-un ritm doar de el știut și care punea în mișcare toată tărășenia.

Ouăle erau duse la salonul de tatuaje unde primeau un tribal, o maramureșeană sau un vârtej abstract de culori – direct în  coaja lor poroasă – după buget și preferințe. Altele, mai prăpădite, primeau doar abțibilduri colorate.

Aluatul de cozonac avea de ispășit păcate grele, era smuls și trântit, manipulat fără menajamente apoi iarăși trântit și iarăși smuls și chinuit. Și calvarul nu lua sfârșit aici, urma cazna focului – purificatoare, cu mieji de nucă înfipţi adânc în măruntaie.

Viitorul se afla prin haruspicii cu organe de miel care, mărunţite în cubuleţe fine, nu mai puteau releva decât adevărul absolut. Spre deplina elucidare a celor ce vor veni ele se tratau cu ierburi aromate şi, bălăcite în ouă multe, se lăsau alchimizate la foc potrivit.

Coapsele însă, aahhh coapsele, mergeau la spa: erau masate cu uleiuri aromate şi exfoliate cu rozmarin şi piperuri, uneori primeau şi piercing-uri parfumate din căţeluşi fragezi de usturoi şi şuviţe durdulii de afumătură, apoi se bronzau la solar sub folia de Al, diafan. Coastele toate, adamice, multiplicate, făceau jacuzzi şi aromoterapie cu morcovi, păstârnac şi lămâie.

Salatele îşi puneau poalele în cap în văzul castraveţilor, cepşoarele fragede flirtau cu ridichile îmbujorate oferindu-le inele peste inele. În hotelul de gheaţă era aglomeraţie mare şi un soi de nerăbdare agita spiritele.

Iepuraşul se mai relaxase, urechile abia tresăreau când cosmetice, bijuterii şi lenjerii de dantelă erau împachetate de dar, ouă erau pitite sub smocuri de iarbă, prin livadă, sticlelor de vin li se ştergeau ochii împăienjeniţi de întuneric şi lumânările se pregăteau să-şi dea foc pe întrecute.

Când totul fu gata Iepuraşul stinse lumina, se ghemui în coaja de ou de brontozaur care-i servea drept hamac şi adormi.

Datul în cărți

După ultimele târguri mari de carte, bucureștene, editurile plângeau pe la toate colțurile mass-media de cât de puțin au vândut, de cât de prost merg afacerile în branșă. Ai crede că pentru edituri mai multe târguri înseamnă mai multe șanse, mai mulți cumpărători – fluturi zăpăciți de lumina orbitoare a CĂRȚII, ai crede că un târg în buricul fashionist al urbei ar crește șansele ca lume multă și diversă să treacă pe la standul tău, să cumpere vreun cadou mai elitist sau mai snob, că tot se lasă cu descindere de iepuraș.

Dar, neap, cum ar zice scuturând din cap tânăra dar înțeleapta Petra! Un nou târg e un nou prilej de dispute, de acuze, de luări de poziție, de atitudini elitiste. Asociația Editorilor din România (AER), organizator marele BookFest, are o problemă clauzalo-contractuală cu More than Pub, care s-a ocupat de marketingul și promovarea BookFest 2010. Noul târg, organizat la AFI Palace Cotroceni, în weekend-ul care vine, pe numele său BookLand și organizat de același More than Pub, este văzut ca un concurent neloial, care utilizează baza de date a BookFest-ului și îi subminează poziția de lider.

Glăsuind cu voce directorială, de Curtea Veche, președintele AER consideră expunerea pe holuri de mall o chestie neavenită. Domnul Grigore Arsene strâmbă din nas când aude de vizitatorii noului târg ”Problema se pune așa: câți dintre cei care merg într-un mall sunt alfabetizați și sunt interesați de carte.” Așa că editura condusă de domnia sa nu va participa la BookLand, acestei atitudini i se raliază și Humanitas precum și alte edituri, mai mici sau mai mari.

Pentru mine, acest târg de carte este o idee bună: e în centru, e cu o săptămână înainte de Paște, e deschis sâmbătă toată noaptea, e probabil gratuit. Lista participanților e simpluța dar dacă voi, atenții mei cititori, vizitatori mai mult sau mai puțin frecvenți de mall, ieșiți în oraș în weekend, poate că n-ar fi rău să treceți să vedeți despre ce este vorba. Între noi, alfabetizații, fie vorba, este încă un prilej de a răsfoi cărți, de a alege un cadou, de a beneficia de discounturi.

Jurnal de bord – 14 aprilie

”La ce te gândești?” mă întreabă alter-ego-ul meu, rotindu-și capul spre un umăr apoi spre celălalt, într-un exercițiu matinal. Nu răspund așa că se oprește și mă privește atent. Alter-ego-ul meu are ochii visători, zâmbete perfecte și neîndemânări masculine. ”La ce te gândești?” repetă curios.

”Că ieri a fost 13 și astăzi e 14. Că unii se nasc, alții mor și afară plouă; că ploaia are culoarea verde; că mi-e mintea un caier confuz din care gândurile se desfac în fire inconsistente și nu zăresc ghemul care să le strângă la un loc……”

Ridică din umeri și zice ”Credeam că te gândești la temele pe care le ai de făcut” apoi își reia exercițiile, metodic, iar eu îl privesc gândindu-mă că azi e joi.