You are currently browsing the category archive for the ‘poezie’ category.

I starring at my left hand

watching the tendons dance

when fingers flexes,

The texture of the skin

thin and stretchy,

Knuckles and old scars,

Fingernail in need to be re-lacquered.

This hand, my hand

Grasping things,

holding,

squeezing

caressing….

This hand not touching you again.

 

 

Advertisements

Afară cad fruze,

ploi,

păsări

Între noi cad văluri,

paravane,

bariere.

Cometele cad

sinucigaș spre soare

Cădem în noi înșine

și nu doare

găuri negre

în colapsare.

 

Drumul spre casă

se răsucește labirintic

-îți spuneam-

și felinarele-s reci

și-i vânt…..

Da, toamna asta m-a plătit

cu părăluțe

buchete imense răzvrătite

în vase mici, constrângătoare.

Nu ești atent…..

da, pe drum am cules piersici

erau cât un pumn de bebeluș, ivorii…

De ce au puf?

???

Da, pe drum e frig

cred că e posibil să fie zgribulite.

Ca puful de pe brațul tău?

da, și nu, piersicile-s……

Cât valorează o părăluță?

Hmm….

……pe drum

cârtițele cumpără cu

cinci piersici o zi senină

și cu o mie de părăluțe

o noapte-lumină.

Da, se pare că ai ghicit

la capătul drumului

de obicei lumea suspină.

Buza paharului

săruta-mi-o

pipăie-mi golurile

neîmplinirile, scăpările

trece-ți anonim

fricile prin genele mele.

Nu tresări

iute e dorul, acidă e patima

ingratitudinea urzicătoare.

Aici sunt, aici stau

închide ochii și fă pasul

pe puntea îngustă,

ciulește urechea

noaptea-i o dezmățată

flămândă.

Berzele varsă

prunci peste oraș

și ei cad ca-n vis

ușori, aproape imponderabili

cu sunete moi

se fructe prea coapte

lăsând în pomi scutece fâlfâinde

și în aer o ceața de pudră

parfumată.

Femei și bărbați

cu plete cărunte

se împleticesc să-i prindă

îngreunați

de reumatisme

gâfâind în bastoane

se grăbesc

se întind să apuce

unul, măcar unul

înainte ca anotimpul

centenar

să se sfârșească.

Când am plecat

din casa tatălui meu

cu apelativele târâte,

zdrăngănind

ca tot atâtea inutile

tinichele

trădătoare, nerecunoscătoare

rebelă, căzută

Când am plecat

am luat cu mine doar aripile

-ei ar fi vrut să le las

să iau la schimb

toiagul/spada/arcul-

am pășit pe poarta de răsărit

întunericul o piele străină

iarna un anotimp neștiut

și tăcerea……

Nu, am strâns din dinți

n-am privit înapoi

știam în grădină

Copacul

boltă senină

de verde, putere, preaplin.

Aveam să mă întorc?

Drumul spre casă

se răsucește labirintic

-îți spuneam-

și felinarele-s reci

și-i vânt…..

Da, toamna asta m-a plătit

cu părăluțe

buchete imense desfăcute

în vase mici, constrângătoare.

Nu ești atent,

da, pe drum am cules piersici

cât un pumn de bebeluș, ivorii…

De ce au puf?

???

da, pe drum e frig

e posibil să fie zgribulite

Ca puful de pe brațul tău?

da, și nu, piersicile-s……

Cât valorează o părăluță?

Hmm….

……pe drum

cârtițele cumpără cu

cinci piersici o zi senină

și cu o mie de părăluțe

o noapte-lumină.

Da, cred că ai ghicit,

la capătul drumului

de obicei lumea suspină.

Ticăie anotimpul

prin frunze

Ceața e ascunsă

de frunze

Soarele s-a diluat

în frunze

Vântul e mut

fără frunze

Noaptea

nălucile-s frunze.

 

 

 

 

 

Și atunci am hotărât să ne împerechem.

Adică să fim

unitari, dar complementari

antagonici și inseparabili

ireconciliabili, inconfundabili

și reciproc referențiali,

mi s-a explicat.

Sfioasă în fața erudiției sale

am vrut să aflu dacă vom fi

cumva dihotomici.

El m-a liniștit:

vom fi ca stelele binare

rotindu-ne într-o strânsă

dedicată îmbrățișare.

 

Și atunci am spus că

mă mai

gândesc.

Îmi verific regulat căsuța de Spam

știu că atunci când vor permite

călătoria în timp

îmi voi regăsi jumătatea cea pozitivă

de atomi

acolo.

Susțin și particip