You are currently browsing the category archive for the ‘poezie’ category.

În meandre mă întorc la tine.

Uneori cu uimire

”ah, așa arăți acum….”

și mirările au ochi mare, de copil

și nici o noimă

cum n-a avut nici seara aceea în care n-ai mai venit.

Cu disperare, alteori

”m-am rătăcit, mă primești?”

și disperările durează cât o ploaie de vară

fulgere zdrențuind albastrul

picături perplexe, în cădere.

Sau mă răsucesc spre tine

ca trezită din somn

bâjbâind în lumina mijită

împiedicată-n vise

”Unde, unde ești? Unde?”

Și doar rar, cu ocazia vreunei comete

mă întorc la tine cu nesaț

”E bine aici, cu tine…..”

Și atunci mă gândesc să rămân.

Advertisements

Șoptește-mi aceleași vorbe

nu schimba nimic

nici ritmul, nici tonul

nu te opri, nu încerca să-mi spui

prin semne

că vorbele-s goale

că înțelesul a curs din ele ca

vopseaua de pe obloanele vechi

nu pune privirea-n pământ

nu ridica din umeri

doar stai acolo și

șoptește-mi aceleași vorbe.

 

 

 

I told you, clenching fists

”it’s not about us, you fool

it’s about this world

’cause where went so much candour

will go more and more

until the hot core of love

shall slowly sublime

in tepid cinders

of impotent lust.”

Without turning around

you shrugged.

 

Adu-mă acasă –

fă-ți curaj, ia-mă de mână, strânge-mi-o tare-tare

nu mă privi, condu-mă prin gesturi

oarba de mine.

Adu-mă acasă –

nu aprinde lumina

lasă-mă să găsesc singură drumul

bâjbâind după umbra ta pe pereții nevăruiți

Adu-mă acasă –

lasă apa să picure în cadă

lasă perdelele să fluture în vânt,

lasă ușa descuiată

Adu-mă acasă –

nu-mi vorbi, nu mă chema

respiră doar, regulat, ca-n somn

ca-n amintirea mea despre acasă.

 

Pass the wine,

— outside this wall

under a full moon

mankind is moving like the tide

Pass the wine

and play some music

— they dance and laugh, they cry and fight

Pass the wine

oh, this Mahler!

— there will be no virgin left, no corner unspoiled, no body unmarked

Pass the wine

and light up some candles

— the werewolf hour is near, brace yourself

Pass the wine

my lousy shadow.

 

I starring at my left hand

watching the tendons dance

when fingers flexes,

The texture of the skin

thin and stretchy,

Knuckles and old scars,

Fingernail in need to be re-lacquered.

This hand, my hand

Grasping things,

holding,

squeezing

caressing….

This hand not touching you again.

 

 

Afară cad fruze,

ploi,

păsări

Între noi cad văluri,

paravane,

bariere.

Cometele cad

sinucigaș spre soare

Cădem în noi înșine

și nu doare

găuri negre

în colapsare.

 

Buza paharului

săruta-mi-o

pipăie-mi golurile

neîmplinirile, scăpările

trece-ți anonim

fricile prin genele mele.

Nu tresări

iute e dorul, acidă e patima

ingratitudinea urzicătoare.

Aici sunt, aici stau

închide ochii și fă pasul

pe puntea îngustă,

ciulește urechea

noaptea-i o dezmățată

flămândă.

Berzele varsă

prunci peste oraș

și ei cad ca-n vis

ușori, aproape imponderabili

cu sunete moi

de fructe prea coapte

lăsând în pomi scutece fâlfâinde

și în aer o ceața de pudră

parfumată.

Femei și bărbați

cu plete cărunte

se împleticesc să-i prindă

îngreunați

de reumatisme

gâfâind în bastoane

se grăbesc

se întind să apuce

unul, măcar unul

înainte ca anotimpul

centenar

să se sfârșească.

Când am plecat

din casa tatălui meu

cu apelativele târâte,

zdrăngănind

ca tot atâtea inutile

tinichele

trădătoare, nerecunoscătoare

rebelă, căzută

Când am plecat

am luat cu mine doar aripile

-ei ar fi vrut să le las

să iau la schimb

toiagul/spada/arcul-

am pășit pe poarta de răsărit

întunericul o piele străină

iarna un anotimp neștiut

și tăcerea……

Nu, am strâns din dinți

n-am privit înapoi

știam în grădină

Copacul

boltă senină

de verde, putere, preaplin.

Aveam să mă întorc?

Susțin și particip

Advertisements