În amor

Pe Esther Perel am văzut-o recent la București, la Unfinished18. Am ascultat-o atunci, împreună cu alți cca 200 de oameni, fascinați de acuratețea vivisecției asupra relațiilor de cuplu.

Așa că m-am apucat s-o citesc. Cele două cărți  – “Mating in Captivity și “The State of Affairs” – sunt traduse în română, la Editura Curtea Veche, dar eu le am în engleză.

Și citesc și-mi place, căci doamna e bună de gură și oral și în scris. Iar analiza asupra dualității nevoilor noastre – vrem noutate, provocare, puls ridicat, dar vrem și stabilitate, confort, siguranță – mă face să vă spun că-n amor trebuie să ai “the right amount of sink and the right amount on bounce”. Așa e și cu saltelele cele de calitate, Casper pe numele lor, care-s sponsori pe la tot felul de podcasturi pe care le ascult.

Asta ca să aflați ce hal de conexiuni face creierul meu și cum înțelege el sistemul de referințe literare.

 

Obstacolul e calea

Ți s-a întâmplat ceva nasol: ți-ai pierdut jobul; te-a părăsit el/ea; te-au călcat hoții; ți-a luat casa foc; ai suferit un accident; cineva apropiat e grav bolnav. Prima reacție pe care o ai – înțepenești. Ca iepurașul prins în lumina farurilor, noaptea, pe șosea. Ca Mowgly captivat de privirea lui Ka, care se ajută și cu vocea. Din starea asta trebuie să ieși rapid, da’ rapid. Că-i păguboasă. Soarele răsare și apune în continuare. Și, pe bune, ce căuta iepurașul pe șosea? Ăștia nu dorm noaptea?

Între noi, trișorii – 2

Am revenit, gașcă! Pentru că în gașcă trișatul e mai amuzant și mult mai satisfăcător. Căci, cel mai adesea urmăm exemplul celorlalți – că n-o să urinăm noi contra vântului și nici n-o să ne riscăm poziția ierarhică dobândită cu greu. Și, pe urmă, dacă de pe urma trișării mele va mai beneficia cineva, devin mai încrezător. Dacă beneficiarul trișării este exclusiv celălalt devin euforic de-a dreptul, cât de mult se poate. E sindromul Robin Hood. Ah, și în grupuri se și ia, să știți, e molipsitoare. Și mai și escaladează. Vezi marile scandaluri financiare ale secolului, începând cu Enron.

Între noi, trișorii.

Voi ați mințit azi? Ați trișat? V-ați însușit obiecte care nu vă aparțineau? Nimicuri – hârtie, pixuri, post-it-uri, de la birou? Nu? Nici ieri, nici altă dată? Nici măcar pe voi înșivă nu v-ați mințit? Exagerându-vă calitățile, realizările, meritele? Nu? Sigur? Mincinoșilor!

Statistic vorbind……totul ni se trage de la ceva.

Merg la bazin aproape zilnic, practic 6 zile din 7. Sunt o înotătoare mediocră, asta ca să fiu drăguță cu mine însămi. Dar, în mod predictibil, perseverența își spune cuvântul și de la 10 bazine chinuite, cu opriri frecvente la ”mantinelă”, am ajuns în decurs de o lună la 40 de bazine, adică 1 km, în serii de 20+10+10.

Când, cică, gândim.

Gândim cu un creier, în două sisteme, în două moduri – euristic versus rațional. Greșim frecvent. E simplu, când nu e ușor scary, Kahneman ne spune cum.

”We are born prepared to perceive the world around us, recognize objects, orient attention, avoid losses and fear spiders.” 

Ăsta e Sistemul 1, cel cu fast thinking – adică intuitiv, automat, care deține o bază de date permanent actualizată – cunoștinte acumulate în timp și informații de la simțuri. Cel căruia-i plac răspunsurile rapide și e consistent cu el însuși. Are fix 3 informații?  No problem, el oferă un răspuns pe baza lor. Jump to conclusion. A greșit? Who the fuck cares? Lui nu, el e consecvent în eroare.

Cui îi pasă, totuși? Sistemul 2 se ocupă de preluarea, evaluarea și eventual modificarea răspunsului oferit de Sistemul 1. Da’ el e mai mereu ocupat. Și, oricum, leneș. Așa că frecvent dă undă verde.

”În the economy of action, effort is a cost, and the acquisition of skill is driven by the balance of benefits and costs. Laziness is built deep into our nature.”

Și e nasol, că ne-am ales cu un răspuns bazat pe WYSIATI (What you see is all there is). Deci decizia noastră n-a fost una bazată pe (prea mult) raționament. Când Sistemul 2 nu supervizează ce face Sistemul 1, acesta ne bagă în belele.

”We can be blind to the obvious and we also can be blind to our blindness.”

Nu sună bine. Păi Sistemul 1 ne mai oferă o supriză, construiește tot felul de bias-uri, că e consecvent, cum ziceam. Ne trebuie 15 secunde să ne formăm o impresie despre o persoană/subiect. Adică atât îi trebuie Sistemului 1 ca să ne livreze o naraține. Odată formată îi trebuie Sistemului 2 vreo 9 argumente împotrivă ca să o schimbe. Confirmatory bias – dacă am decis că ceva e într-un fel, păi așa e, că altfel nu era (sic!). Știți vorba aia ”nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie.” Asta e din job’s description-ul Sistemului 1.

Ce face Sistemul 2? Atunci când se mobilizează, vreau să spun. Îl scoate pe 1 la raport, să vină cu informații suport, analizează, pune la muncă logica ca să demonteze concluziile deduse și induse, face un pic de statistică cu intuițile livrate de 1. Timp în care 1 strânge pumnii și bate din picior că el are dreptate – ”dar e evident, astea (astea 3) sunt datele, deci e corect!”.

Concluzia e că ne cam face, pe noi toți, Sistemul 1! Așa că mobilizați-l mai des pe 2. Dați-l jos de pe canapea, udați-l cu apă rece, încruntați-vă! Știați că atunci când sunteți bine dispuși, când totul e ok, când vă relaxați, se relaxează și leneșul de 2? Fiți în alertă! Când vi se pare că e totul prea roz să știți că iar vă face Sistemul 1. Parol!

*Thinking, Fast and Slow” – Daniel Kahneman

Bookfest 2017

A fost vineri, a fost zi de Bookfest.

Achiziții:

– Atlas istoric Duby – Toată istoria lumii în 300 de hărți (Corint Istorie). Știți situația aia în care citești descrieri de lumi/de călătorii și îți frige buza după o hartă și nu e și o iei de la capăt încercând să compensezi desenând mental harta cu pricina. Aha!

Cea mai dură experință de genul ăsta a fost cu ”Revoltă în deșert” – T.E. Lawrence (traducere din EN Mircea Eliade) – Ed. Ecce Homo 1991. Prieteni, te sui pe pereți, toate drumurile alea de colo-colo fără o hartă!!!

Noua achiziție – elegantă, file lucioase, împărțită pe capitole, de la Preistorie până la începutul secolului XXI are tabele cronologice cu date, hărți colorate cu trasee/granițe/rute de invazii și note explicative. O bijuterie, ce să mai. Preț de târg 35 lei (de la 48 lei) Chilipir, zic!

– Arta orizontalei – Bernd Brunner (Baroque Books of Art). Cu subtitlul – laudă tolănitului – este o carte despre, ghici, tolănit, relaxare la orizontală. Și este și fizic o ”tolănită” căci e tipărită pe landscape.

Subiect esențial căci, vorbei lui Groucho Marx – ”Ce nu se poate face în pat nici nu merită să fie făcut în viață”

Gratuit am primit Quo Vadis Europa – Cristian Preda

Și am luat un semn de carte cu ”Pietre prețioase – istoria lumii sau istoria dorințelor” de Aja Raden, cu apariție autumnală.

Preț de târg 15 lei (de la 40 lei)

– Doamna în albastru – Javier Sierra (Paralela 45) și A de la Alibi – Sue Grafton (RAO) că trebuie să citească și mama ceva. Prețuri 5, respectiv 7.5 lei.

– Un set de 5 planșe – Architectural Drawings – pe care intenționez să le înrămez.

Fu(se) fain!

Among Others – Jo Walton

Among Others am deschis-o într-o zi de luni – de Rusalii şi deci liberă – după-amiaza şi am citit din ea aproape jumătate până la culcare. De mult nu mă mai agăţase astfel o lectură şi gândul în sine m-a făcut să mă întreb care-i este misterul. Nu-i o carte de acţiune, dar te aştepţi să se întâmple ceva, timp în care vocea naratoare te poartă tot mai departe, te ademeneşte constant, te învăluie în dezvăluiri minore, te provoacă să empatizezi, îţi spune că vrei să citeşti în continuare. Şi ca să vă lămuresc, în această carte nu se întâmplă aproape nimic, timp în care se întâmplă de fapt totul.

Ancillary Justice – povestea unor scindări

Cea mai neobișnuită space-opera, cea mai inedită abordare a scindării unei inteligențe artificiale. De fapt a două, da, a măcar două inteligențe artificiale. Ancilarul – terminalul uman- și Șeful cel mare al universului Radch – Anaander Mianaai. Un joc de strategie pe mii de ani, cu miliarde de pioni și o singură miză. Pentru scindatul conducător. O luptă decisă și fără sorți de izbândă pentru ancilarul, fost AI al navei de luptă Justice of Toren, Breq.

Este umanul dezbrăcat de uman, încă uman? Definiți umanul, spune Ann Leckie! Găsiți umanul din spatele cărnii golite de personalitate! Definiți loialitatea! Aflați cât costă ea. Cât îi costă pe oameni, cât pe ancilari. Credeați că știți ce este empatia? Este ea valabilă doar pe partea aceasta a barierei – să fii om – sau poate ea oare exista și în terminalele umane? Ce faci când nu ai lacrimi să plângi un om pe care l-ai ucis? Și ești doar o armă/o unealtă/un soldat? Ce faci cu amintirile? Amintiri pe care le poți accesa instantaneu, la intensitatea lor originală.

Și apoi, cât valorează un imperiu, versus cât costă întreținerea unui imperiu? Și cât de greu este să oprești bulgărele acesta de zăpadă – o nouă anexare, care să plătească prețul celei de ieri. Despre acestea este vorba. Dar, mai ales, despre noi înțelesuri ale sacrificiului, ale iubirii, ale supunerii, ale răzbunării. Da, pentru noi, încă oamenii.

 

Shakshuka

Dacă e week-end și ai timp și dispoziție pentru un mic dejun târziu, pregătit în tihnă sau ai venit seara de pe la treburi și-ți dorești o masă ușoară și savuroasă în același timp – e locul și momentul pentru shakshuka.

De provenință tunisiană – descifrabilă și prin utilizarea harissei – este o mâncare extrem de răspândită în Israel. Rețeta pe care v-o propun este varianta de vară/început de toamnă și provine din cartea Jerusalem a lui Yotam Ottolenghi și Sami Tamimi. Occidentalii știu deja despre ea, am citit varii versiuni și încercări de îmbunătățire. Eu am ales să o fac pe cea originală și am fost fascinată că o rețetă atât de simplă – atât ca ingrediente cât și ca prelucrare – poate fi atât de gustoasă, atât de plină de arome încât nu poți, efectiv, decât să o savurezi furculiță cu furculiță.