You are currently browsing the category archive for the ‘cărţi’ category.

descărcareAmong Others am deschis-o într-o zi de luni – de Rusalii şi deci liberă – după-amiaza şi am citit din ea aproape jumătate până la culcare. De mult nu mă mai agăţase astfel o lectură şi gândul în sine m-a făcut să mă întreb care-i este misterul. Nu-i o carte de acţiune, dar te aştepţi să se întâmple ceva, timp în care vocea naratoare te poartă tot mai departe, te ademeneşte constant, te învăluie în dezvăluiri minore, te provoacă să empatizezi, îţi spune că vrei să citeşti în continuare. Şi ca să vă lămuresc, în această carte nu se întâmplă aproape nimic, timp în care se întâmplă de fapt totul. Read the rest of this entry »

descărcareCea mai neobișnuită space-opera, cea mai inedită abordare a scindării unei inteligențe artificiale. De fapt a două, da, a măcar două inteligențe artificiale. Ancilarul – terminalul uman- și Șeful cel mare al universului Radch – Anaander Mianaai. Un joc de strategie pe mii de ani, cu miliarde de pioni și o singură miză. Pentru scindatul conducător. O luptă decisă și fără sorți de izbândă pentru ancilarul, fost AI al navei de luptă Justice of Toren, Breq.

Este umanul dezbrăcat de uman, încă uman? Definiți umanul, spune Ann Leckie! Găsiți umanul din spatele cărnii golite de personalitate! Definiți loialitatea! Aflați cât costă ea. Cât îi costă pe oameni, cât pe ancilari. Credeați că știți ce este empatia? Este ea valabilă doar pe partea aceasta a barierei – să fii om – sau poate ea oare exista și în terminalele umane? Ce faci când nu ai lacrimi să plângi un om pe care l-ai ucis? Și ești doar o armă/o unealtă/un soldat? Ce faci cu amintirile? Amintiri pe care le poți accesa instantaneu, la intensitatea lor originală.

Și apoi, cât valorează un imperiu, versus cât costă întreținerea unui imperiu? Și cât de greu este să oprești bulgărele acesta de zăpadă – o nouă anexare, care să plătească prețul celei de ieri. Despre acestea este vorba. Dar, mai ales, despre noi înțelesuri ale sacrificiului, ale iubirii, ale supunerii, ale răzbunării. Da, pentru noi, încă oamenii.

 

descărcareDacă e week-end și ai timp și dispoziție pentru un mic dejun târziu, pregătit în tihnă sau ai venit seara de pe la treburi și-ți dorești o masă ușoară și savuroasă în același timp – e locul și momentul pentru shakshuka.

De provenință tunisiană – descifrabilă și prin utilizarea harissei – este o mâncare extrem de răspândită în Israel. Rețeta pe care v-o propun este varianta de vară/început de toamnă și provine din cartea Jerusalem a lui Yotam Ottolenghi și Sami Tamimi. Occidentalii știu deja despre ea, am citit varii versiuni și încercări de îmbunătățire. Eu am ales să o fac pe cea originală și am fost fascinată că o rețetă atât de simplă – atât ca ingrediente cât și ca prelucrare – poate fi atât de gustoasă, atât de plină de arome încât nu poți, efectiv, decât să o savurezi furculiță cu furculiță.  Read the rest of this entry »

descărcare

Unul dintre SF-urile preferate ale lui John Scalzi, recomandare pe care mă bucur că m-am grăbit să o onorez.

Omenirea, răspândită pe varii planete, este afectată de o epidemie fără leac. Singurul loc cunoscut ca fiind imun la această boală este Iarbă. Rigo Yrarier este trimis să colecteze informații, sub acoperirea de ambasador, împreună cu familia – soția Marjorie, fiul Antony, fiica Stella; anturajul – amanta Eugenie și doi preoți catolici, Părintele Sandoval și Părintele James precum și 6 cai.

Cartea este un SF și încă unul foarte reușit, dar cufundându-te în el, constați că povestea fantastică este doar o pânză pe care autoarea pictează drame umane: familiale, generate de abraziunea interacțiunilor culturale, de presiunile sociale și spirituale. Read the rest of this entry »

descărcare ”Cum simte Domnișoara Smilla zăpada” a apărut la Editura Univers în 2009, într-o  traducere a lui Valeriu Munteanu. Eu am ales să o citesc în format ebook și în engleză.

Literatura nordică ne este cunoscută mai ales prin seria de thriller-uri și policier-uri publicate de Editura Trei. Cartea de față este un astfel de roman de acțiune, dar reușește, cumva, să fie mai mult decât atât.

Smilla Jasperson, eroina cărții, mi-a amintit de Lisbeth (Bărbați care urăsc femeile) a lui Stieg Larson – asocială, rebelă, independentă, cu o copilărie dificilă, ultra-specializată. Iar asemănările se opresc aici. Read the rest of this entry »

descărcare (1)

L-am cunoscut pe Gaiman prin intermediul Zeilor săi americani. Am continuat cu Fii lui Anansi și Nicăieri. Am trebuit să ajung la Good Omens ca să apreciez cum se cuvine modul capital în care omul refuză să se ia în serios. Evident că prietenul Terry Pratchett și-a adus aportul așa cum ne așteptam. Odată cu Praf de stele lumile gaimaniene s-au rotit brusc și periculos spre basm. Apoi mi s-a întâmplat CoralineThe Graveyard Book și, recent – așteptata, pândita – The Ocean at the End of the Lane. Și vă spun că abia acum, cu această cheie care sunt personajele sale copii, pot să-l descifrez pe Gaiman.

Read the rest of this entry »

download

 

Pe deasupra vălului, în plină fluiditate a mişcării de sharusahk, ne priveşte o frumoasă krasiană.  The Daylight War, partea a treia şi nu ultima din seria The Demon Cycle a lui Peter V. Brett are parte de o copertă faină, asta e clar.

Read the rest of this entry »

La mai bine de 20 de ani de la prima lectură m-a întors la trilogia lui John Galsworthy – căci mă refer la Proprietarul, Vara târzie a unui Forsyte şi Încătuşati de lege – cu un sentiment de confort. Dar, de această dată, am ales să o citesc în original.

Bun povestitor şi atent creionator de personaje Galsworthy pune în scenă – căci Londra anilor 1886-1920 este atât decor cât și context – povestea unei familii, 3 generații de Forsyte. Burghezi din pătura superioară – avocați, publiciști, agenți de bursă – oameni practici, atașați ideii de etichetă și conformism, nesentimentali, statornici și religioși în privința banului și a înmulțirii lui, Forsyte-ii sunt prin spirit și educație proprietari. Read the rest of this entry »

Deși este logic, natural, de bun simț chiar, că atomii mei și ai tăi s-au întâlnit cândva prin blana vreunui astralopitec sau prin solzii vreunui uriaș aligator preistoric, că ei au fost parte intrinsecă a creierului sau testiculelor vreunui Socrate/Atilla/Hitler/Stravinski, pentru mine aflarea acestei vești a fost ușor șocantă. Brusc m-am simțit cam ca atunci când afli un secret murdar de familie, despre întâlniri incestuoase și acuplări nerușinate – incitată și oripilată în același timp. Read the rest of this entry »

In 45 de state americane scrisul de mana va deveni de anul viitor materie optionala in scoli. Aceleasi state au decis ca in locul caligrafiei elevii sa studieze ca disciplina scolara – Word-ul. In Marea Britanie, 40% dintre persoanele participante la un sondaj de opinie au declarat ca nu au mai scris nimic de mana de mai bine de 6 luni. In aceste conditii, ce se intampla daca nu vom mai invata sa scriem – intreaba publicatia franceza Le Point intr-un material pe aceasta tema care a fost preluat de RFI.

Tehnologia dă dependență. Și cărțile ard la 451 grade Fahrenheit. Ne-au mai rămas cuneiforme și hieroglife, papirusuri și pergamente, tomuri prăfuite și mucegăite prin biblioteci uriașe a la Borges în care doar șoarecii din familia lui Firmin mai citesc. Avem din ce în ce mai rar bilețele de amor fixate cu magneți pe frigider și din ce în ce mai des liste de cumpărături, nu vom mai avea în curând ziare, ci doar pliante cu desfășurare de cearșaf, bune pentru litiere, colivii, coșuri de gunoi, pentru curățat ceapă și cartofi.

Aveam caiete dictando din care se confecționau minunate aparate de zbor mai grele ca aerul și cornete pentru semințe de floare. Caiete pe care zgâriam încet, cu limba scoasă printre dinți de atâta efort, litere – mici și mari. Pe care, mai mari fiind, le făceam bilețele care circulau printre bănci, pe care notam primele versuri dar și pe ultimele.

Avem Moleskinuri la prețuri prohibitive pe care le exibăm doar pentru a ne nota întâlnirile de afaceri, cu telefonul și e-mail-ul aferent – aferați și ocupați în acest secol al luminilor de neon. Avem cărți de vizită – colorate, transparente, plastifiate. Avem agende telefonice electronice, urări codate în biți, apeluri în așteptare, SMS-uri cu ”ne vedem diseară, așteaptă-mă…..nudă”. Avem (încă) contracte de muncă, facturi, avize de plată, notificări – se oprește gazul/curentul; mâine vine pensia; caut garsonieră de închiriat -, reclame nesolicitate, fluturași, pomelnice puse împreună cu 5 lei în mâna popii, avertismente – nu parcați, garaj; nu trântiți ușa, păstrați liniștea.

Dezvoltăm fobii pentru cărțile tipărite sau teorii cu aere ecologice în care nu tăiem copaci ca să scriem pe ei ci ca să-i ardem pentru a produce energie. Electrică. Pentru device-uri, gadget-uri, Ipad-uri, iPhone-uri, tablete, e-Readere……….

Tehnologia dă dependență. Iar cărțile ard în memoria unora dintre noi și încep să fumege la 232,777 grade Celsius.

Susțin și particip