Am revenit, gașcă! Pentru că în gașcă trișatul e mai amuzant și mult mai satisfăcător. Căci, cel mai adesea urmăm exemplul celorlalți – că n-o să urinăm noi contra vântului și nici n-o să ne riscăm poziția ierarhică dobândită cu greu. Și, pe urmă, dacă de pe urma trișării mele va mai beneficia cineva, devin mai încrezător. Dacă beneficiarul trișării este exclusiv celălalt devin euforic de-a dreptul, cât de mult se poate. E sindromul Robin Hood. Ah, și în grupuri se și ia, să știți, e molipsitoare. Și mai și escaladează. Vezi marile scandaluri financiare ale secolului, începând cu Enron.

Tendința de a trișa nu ne-o putem explica, în mod rațional. Dar ne-o putem auto-explica, ne-o putem justifica extrem de detaliat. Avem o narațiune elaborată pentru fiecare moment în care nu am fost cinstiți.

We may not always know exactly why we do what we do, choose what we choose, or feel what we fell. Buta the obscurity of our real motivations doesn’t stop us from creating perfectly logical-sounding reasons for our actions, decisions, and feelings.

Iar creativitatea ne ajută. Creativii sunt mult mai buni trișori. În cazul lor cortexul prefrontal are o rețea mai bogată de interconectori între neuroni, deci mai multe variante, mai multe soluții. More is better (sic!).

Dar se pare că apelul la preceptele morale ajută. Dacă spui cu gurița ta că n-o să furi, vei avea o reținere. Odată verbalizat, este internalizat. N-o să-ți placă de tine dacă, moral știindu-te, că tocmai te-ai declarat astfel, o comiți. Și dacă se întâmplă vei încerca să te pedepsești cumva. Poate nu flagelându-te, precum călugării Opus Dei, dar un viermișor îți va roade pe dinăuntru self-esteem-ul și va cere să fii pedepsit. Găsești tu o cale, nu te teme.

A visibly upset man goes to see the rabi one day and says: ”Rabi, you won’t believe what happened to me! Last week someone stole my bicycle from synagogue!” The rabbi is deeply upset by this, but after thinking for a moment, he offers a solution: “Next week come to service, sit in the front row, and when we recite the Ten Commandments, turn around and look at the people behind you. And when we get to ‘Thou shall not steal’, see who can’t look you in the eyes and that’s your guy.” The rabbi is very pleased with his suggestion, and so is the man. At the next service, the rabbi is very curious to learn whether his advice panned out. He waits for the man by the doors of the synagogue, and asks him, “So, did it work?” “Like a charm, ” the man answers. “The moment we got to ‘Thou shall not commit adultery,’ I remembered where I left my bike.”

Și mai suntem dispuși să înșelăm ca să fim chit, din răzbunare. Când ni s-a făcut o nedreptate, când cineva s-a purtat urât cu noi, dacă avem ocazia să fim necinstiți o vom face. Și vom construi și o narațiune în care tocmai ce am echilibrat karmele acestui univers, prin gestul nostru.

Și, neplăcut de aflat, așa că v-o împărtășesc. Relațiile de lungă durată  – cu medicul, avocatul, contabilul – cresc riscul ca profesionistul să-ți ofere sfaturi care îi servesc propriile interese înaintea alor tale, iar tu vei fi din ce în ce mai dispus să-l crezi, că, deh, după atâta vreme…..

Concluzie: înșelatul are două laturi: una economică, în care lucrează calculul ”cât de mult pot să benefieciez versus cât mă costă dacă sunt prins” și una psihologică, în care ne setăm un prag sub care stima de sine nu ne este afectată.

Despre infidelitate, cu altă ocazie.

Rămâneți sobri. Nu furați. Nici măcar meserie? Nici măcar cu privirea? Hmmm

*Dan Ariely și cartea