Drumul spre casă

se răsucește labirintic

-îți spuneam-

și felinarele-s reci

și-i vânt…..

Da, toamna asta m-a plătit

cu părăluțe

buchete imense desfăcute

în vase mici, constrângătoare.

Nu ești atent,

da, pe drum am cules piersici

cât un pumn de bebeluș, ivorii…

De ce au puf?

???

da, pe drum e frig

e posibil să fie zgribulite

Ca puful de pe brațul tău?

da, și nu, piersicile-s……

Cât valorează o părăluță?

Hmm….

……pe drum

cârtițele cumpără cu

cinci piersici o zi senină

și cu o mie de părăluțe

o noapte-lumină.

Da, cred că ai ghicit,

la capătul drumului

de obicei lumea suspină.

Ticăie anotimpul

prin frunze

Ceața e ascunsă

de frunze

Soarele s-a diluat

în frunze

Vântul e mut

fără frunze

Noaptea

nălucile-s frunze.

 

 

 

 

 

În clasoare potrivite

am castane;

începutul școlii;

lumina din miere topită;

frunze roșii, galbene și încă-verzi;

zacusca, murăturile și varza acră;

prima ninsoare;

diminețile cețoase;

sărutul tău de ieri.

 

În caz de apocalipsă

viitoarele toamne sunt asigurate.

”Nu trebuie neapărat să fii bun, e suficient să nu faci rău.”

A spus îngerul apoi, cu delicatețe, și-a smuls o pană din aripa stângă și i-a întins-o.

Omul a răsucit între degete pana – neagră, inscripționată cu alb Pentru depanări de calitate, votează INRI! – și a mormăit.

”Jesus, ce campanie tâmpită!”

Dragi scriitorași

încă nepublicați,

stimate domnișorele

condeiere

puneți mâna de creați

poate veți fi premiați

și publicați….

și adulați….

(probabil și contestați)

La Incubator, care-i ca un dormitor

unde se moșesc

operele viitoare

nemuritoare (sic!).

Se așteaptă proză scurtă

-10 pagini la soroc,

povestirea-i cu noroc

și poezie nu prea multă

– de la o mâna la două

câte degete flexați

atâtea și numărați.

descărcareDacă e week-end și ai timp și dispoziție pentru un mic dejun târziu, pregătit în tihnă sau ai venit seara de pe la treburi și-ți dorești o masă ușoară și savuroasă în același timp – e locul și momentul pentru shakshuka.

De provenință tunisiană – descifrabilă și prin utilizarea harissei – este o mâncare extrem de răspândită în Israel. Rețeta pe care v-o propun este varianta de vară/început de toamnă și provine din cartea Jerusalem a lui Yotam Ottolenghi și Sami Tamimi. Occidentalii știu deja despre ea, am citit varii versiuni și încercări de îmbunătățire. Eu am ales să o fac pe cea originală și am fost fascinată că o rețetă atât de simplă – atât ca ingrediente cât și ca prelucrare – poate fi atât de gustoasă, atât de plină de arome încât nu poți, efectiv, decât să o savurezi furculiță cu furculiță.  Read the rest of this entry »

descărcare

Unul dintre SF-urile preferate ale lui John Scalzi, recomandare pe care mă bucur că m-am grăbit să o onorez.

Omenirea, răspândită pe varii planete, este afectată de o epidemie fără leac. Singurul loc cunoscut ca fiind imun la această boală este Iarbă. Rigo Yrarier este trimis să colecteze informații, sub acoperirea de ambasador, împreună cu familia – soția Marjorie, fiul Antony, fiica Stella; anturajul – amanta Eugenie și doi preoți catolici, Părintele Sandoval și Părintele James precum și 6 cai.

Cartea este un SF și încă unul foarte reușit, dar cufundându-te în el, constați că povestea fantastică este doar o pânză pe care autoarea pictează drame umane: familiale, generate de abraziunea interacțiunilor culturale, de presiunile sociale și spirituale. Read the rest of this entry »

true bloodTrue Blood s-a încheiat, deci e cazul să povestim despre el.

Deși este o ecranizare a romanelor semnate de Charlaine Harris, The Southern Vampire Mysteries, scenariul n-are mai nimic în comun cu cărțile, adică sunt verișori cam tare de departe. Ecranizarea este una Hollywoodiană, mult sânge, violență și sex. Read the rest of this entry »

descărcare ”Cum simte Domnișoara Smilla zăpada” a apărut la Editura Univers în 2009, într-o  traducere a lui Valeriu Munteanu. Eu am ales să o citesc în format ebook și în engleză.

Literatura nordică ne este cunoscută mai ales prin seria de thriller-uri și policier-uri publicate de Editura Trei. Cartea de față este un astfel de roman de acțiune, dar reușește, cumva, să fie mai mult decât atât.

Smilla Jasperson, eroina cărții, mi-a amintit de Lisbeth (Bărbați care urăsc femeile) a lui Stieg Larson – asocială, rebelă, independentă, cu o copilărie dificilă, ultra-specializată. Iar asemănările se opresc aici. Read the rest of this entry »

Când s-a trezit era noapte și liniște, mirosea a tămâie, fum de lumânări și descompunere. A trecut un picior peste marginea de lemn, apoi pe celălalt și s-a oprit. Acasă. Ar trebui să meargă acasă, ar fi trebuit să fie deja acolo. Cineva se va îngrijora, cineva se îngrijorase deja, cineva….. Apoi și-a amintit. Da, mai avea un drum de făcut, dar nu acum, nu singur. Vor veni cu siguranță să-și ia la revedere, cu toții. Sau aproape cu toții. Așa că s-a întors, a pus un genunchi pe năsălie, apoi pe al doilea, s-a ridicat ușor – extrem de ușor – și s-a întins la loc în coșciug. Prin voalul care-i acoperea fața, prin pleoapele închise, un colț de lună furișat prin fereastra capelei îi zâmbea.

A doua zi au venit cu toții. Aproape cu toții. Unii erau deja dincolo. Le-a ascultat vorbele, șoaptele, lacrimile, gândurile, emoțiile și a rămas liniștit gândindu-se că nu și-a șters tălpile înainte să se așeze. Fusese întotdeauna de părere că nu-i normal să te sui în pat încălțat. Apoi și-a amintit. Nu părea să mai conteze. Era pe drum.

*C.P. – Resquiescat in pacem

Susțin și particip