”Mă faci fericit(ă)!”. Ai spus asta deja, cuiva, și-ți doresc că o mai faci, că prea e fain! Pus în cuvinte – scrise sau rostite – sentimentul capătă putere și certitudine iar destinatarul e încântat – toți suntem când facem ceva pentru alții – și-ți va răspunde cu alte gânduri și vorbe bune. Creierul este inundat de un cocktail de hormoni care îți traduc starea în fericire. 

Chestia este că acest cocktail dă dependență. Îl vrei. Mereu. Ai nevoie de el. Ai nevoie să te simți fericit(ă). ”Mă faci fericit(ă)!” a pus niște markere pe poțiunea fericirii, a creat niște așteptări. Dar nimeni, niciodată, nu va putea ține pasul cu nevoia ta. Nimeni nu-și va putea sincroniza vorbele, gesturile, acțiunile cu nevoia ta de a fi fericit(ă).

Astfel că, lipsindu-i declanșatorul, cocktail-ul responsabil cu fericirea se va dilua. Vei percepe diluarea ca pe o lipsă, vei căuta în dicționarul interior de senzații și – ca o ființă duală ce ești – o vei eticheta ca nefericire.

Ceea ce nu e adevărat. Căci fericirea ta nu vine din surse exterioare. Propria-ți sursă de fericire ești tu. Tu ești singura persoană capabilă și responsabilă în a te face fericit. E treaba ta să creezi acel cocktail, cu resorturi eficace și funcționare eficace. Crede-mă! Să crezi în tine! Pare greu, știu. Ei bine, nu este! Trebuie doar să identifici acel set de lucruri care-ți fac plăcere. De fiecare dată. Constant. Odată stabilite mecanismele declanșatoare potrivite, puterea obișnuinței va prelua controlul, Creierul tău va ”învăța” să te facă fericit(ă) ori de câte ori faci acele lucruri.

Pentru mine, personal, ceva mișcare – înot+exerciții făcute acasă – combinată cu lecturi care-mi pun neuronii la treabă, un pic de scriere, pe ici, pe colo și satisfacția lucrului bine făcut – la job sau acasă, funcționează. Cel mai adesea…..

Bucură-te de momentele în care cineva te face fericit. Tratează momentele respective ca pe bonusuri, vârfuri, cireașa-de-pe-tort, iluminări. Dar nu te baza pe ele. Tu ești propria-ți sursă de fericire.

Advertisements