Ți-ai luat o pereche de sandale. Roșii, pentru rochia albă cu buline negre. Au trei curelușe peste degete, călcâiul acoperit și se prind cu o altă curelușă de gleznă. Au tocuri de 7 cm, subțiri. Sunt frumușele. Și incredibil de incomode. Afli asta rapid, încercând să le porți. Calapodul e prost, tocul nu e corect așezat sub călcâi iar curelușele alea îți taie degetele. Mersul cu ele e o tortură. Așa că nu le mai încalți, că n-ai curaj să faci mai mult de 50 de pași cu ele iar statul în picioare ar fi deja o dovadă de masochism. Dar nu te poți decide să le arunci. Păi, sunt noi. Și frumușele. Poate, poate, te mai încumeți……. Și trec anii și la fiecarea schimbare de anotimp le găsești în cutie, le evaluezi, poate le mai și probezi, dar nu le încalți. Dar nici nu le arunci.

Îți place pizza? Mie, da. Până acum ceva vreme mă străduiam să termin pizza cumpărată, deși era mult prea mare de fiecare dată. Am rămas într-o relație nepermis de mult, deși era clar că lucrurile-s proaste și nici nu vor deveni mai bune. Am rămas nepermis de mult în joburi de care mă săturasem până peste cap.

Aceasta este efectul ”sunk costs”, adică incapacitatea de a renunța la investițiile făcute, care nu produc beneficii, nu se amortizează în timp, ba chiar produc costuri suplimentare. Când am investit – bani, timp, efort, sentimente – ne este foarte greu să renunțăm. Pentru că, nu-i așa, dacă am investit în ea ”afacerea” trebuie să fi fost profitabilă, nu-i posibil să fi fost noi chiar așa naivi. Și, oricum, e frustrant, ne vrem investiția inițială înapoi! Cumva. Sau ceva din ea….. Poate, totuși……

Cum scăpăm de acest efect? Ignorăm investiția. E moartă și îngropată. Ca și cum nici nu ar fi existat. În acest moment investiția nu există, ea se află undeva în trecut, iar noi trăim acum, în acest moment, în prezent. Momentul în care ne decidem să renunțăm la acea investiție trebuie să fie unul de intensă satisfacție, de eliberare. Căci îl vom anticipa. Și anticiparea va fi eliberatoare. Ca și cuvântul ”ajunge”. ”Ajunge” este unul dintre cele mai puternice și încărcate de energie cuvinte. E decizional. Ai făcut o alegere, ai lăsat balastul în urmă, ești liber să mergi mai departe. Pe un alt drum, unul nou, cu alte investiții atașate.

Anul acesta am aruncat sandalele cele roșii. Nu mă întrebați după cât timp.

*Și podcastul de azi al lui Seth Godin, pe acest subiect