”Dar din dar se face rai” Trebuie să înveți să primești, ca să poți dărui.

Cât de bine știți să primiți? Complimente, aprecieri, cadouri, etc. Cât de confortabil vă este? Cât de ”meritate” le simțiți a fi ele? Cum reacționați?

Cum și cât de natural dăruiți? Și mai ales, vă dăruiți? Nu, nu unei activității. Aia e dedicare. Ci cuiva. Și, să ne înțelegem, nu vorbim de cadoul din obligație partenerială sau profesională.

Să știi să primește e un skill, pe care unii dintre noi nu-l au, unii dintre noi nici nu doresc să-l dezvolte. Să dăruiești e o artă, pentru unii e natural, pentru restul există șansa de a învăța.

Să te dăruiești e deja mai profund și vine dintr-o generozitate prost înțeleasă. De ambele părți, cel mai adesea. ”Sunt aici pentru tine, mereu.” Ați spus vreodată asta? Dacă da, vă spun că e periculos. Da, din cauză de burn-out, din (ne)șansa de a fi utilizat ca door-mat. Pentru că e dificil să gestionezi propria-ți generozitate în modul ”no strings attached”. Dăruitorii – The Givers – nu așteaptă nici măcar recunoștință. Surpriza primitorului e suficientă pentru ei. Problema lor e că nu învață, nu se învață minte. Decât greu și târziu.

Adam Grant, tipul care s-a apucat să-i numere pe The Givers – și să vină și cu o analiză mișto pe problemă – ne dă o veste bună: la nivel organizațional, cele mai bune rezultate aparțin lor. Nu celor care sunt Takers, nu celor care sunt Matchers.

Procentele sunt: 25% Givers; 19% Takers și 56% Matchers.

Vreți să aflați în ce categorie intrați, deși cred că aveți deja o idee? Vă las aici un TED Talk și un episod din Farnam Street Podcast. Enjoy!

https://fs.blog/adam-grant/