Dacă e week-end și ai timp și dispoziție pentru un mic dejun târziu, pregătit în tihnă sau ai venit seara de pe la treburi și-ți dorești o masă ușoară și savuroasă în același timp – e locul și momentul pentru shakshuka.
De provenință tunisiană – descifrabilă și prin utilizarea harissei – este o mâncare extrem de răspândită în Israel. Rețeta pe care v-o propun este varianta de vară/început de toamnă și provine din cartea Jerusalem a lui Yotam Ottolenghi și Sami Tamimi. Occidentalii știu deja despre ea, am citit varii versiuni și încercări de îmbunătățire. Eu am ales să o fac pe cea originală și am fost fascinată că o rețetă atât de simplă – atât ca ingrediente cât și ca prelucrare – poate fi atât de gustoasă, atât de plină de arome încât nu poți, efectiv, decât să o savurezi furculiță cu furculiță.
Și pentru că rețeta cerea și harrisa, pe care o grămadă de bucătari o folosesc extensiv, unii ar unge-o și pe pâine și n-ar greși, iar cartea furnizează și această rețetă, am trecut la treabă.
Shaksuka (2-4 persoane)
1 lingură ulei măsline;
1 lingură harissa;
2 lingurițe pastă tomate;
2 ardei grași roșii mari, cubulețe de 0,5 cm (aprox 300 g);
4 căței usturoi tocați mărunt;
1 linguriță semințe chimen;
5 roșii mari, tocate (aprox 800 g);
4 ouă mari + 4 gălbenușuri;
sare.
Încingeți uleiul într-o tigaie și puneți harissa, pasta de tomate, usturoiul, chimenul și 3/4 lingurița sare. Amestecați, pe foc mediu, până ardeii se înmoaie – cam 8 min. Adăugați roșiile, reduceți focul și gătiți la foc mic încă vreo 10 min până când obțineți un sos gros. Verificați asezonarea.
Creați 8 depresiuni în sos și spargeți cu grijă ouăle, adăugați și gălbenușurile. Amestecați cu grijă albușurile cu sosul, fără să spargeți gălbenușurile. Mai stă pe foc mic încă 8-10 min, astfel gălbenușurile să nu se coaguleze complet. Dați tigaia jos de pe foc și după 2 minute puteți să vă serviți.
Ei o servesc cu iaurt gras, eu am decis că o felie de pâine de casă face față sosului. Oricum, cele două nu se exclud. De fapt, facă harissa pe care îl folosiți este hot, iaurtul e bine-venit. De asemenea eu am folosit doar ouă întregi, unul de persoană – albușul are darul să coaguleze sosul într-un mod foarte fain.
Harissa
1 ardei gras;
1/2 linguriță semințe coriandru;
1/2 linguriță semințe chimen;
1/2 linguriță semințe fenicul;
1 1/2 lingură ulei măsline;
1 ceapă roșie mică, tocată mare (aprox 90 g);
3 căței usturoi, tocați mare;
3 chilli roșii, fără semințe și nervuri;
1 1/2 linguriță pastă tomate;
2 linguri zeamă lămâie;
1/2 linguriță sare.
Ardeiul gras se coace în cuptor sub gril sau direct pe flacără (eu folosesc o bucată de tablă groasă pe care o pun direct pe ochiul aragazului) până când coaja este complet carbonizată. Se scoate într-un vas și se acoperă câteva minute – se va aburi și va deveni ușor de curățat – apoi se va desface șuvițe.
Într-o tigaie se pun semințele de coriandru, chimen și fenicul și se pun pe foc mare până fumegă. Se scot și se pisează în mojar. În tigaie se încinge uleiul de măsline, se adaugă ceapa, usturoiul, chilli. se gătesc la foc mediu 10-12 min până când sunt aproape caramelizate.
Toate ingredientele se pun în robot și se fac pastă, adăugându-se ulei dacă mai este nevoie. Se păstrează la frigider, rezultă cca 200 ml.
Harissa este gândită să fie hot, dar gradul de iuțeală se drege din cantitatea de chilli. Eu am folosit un ardei roșu din cel bulgăresc, iute. Ar fi mers mai iute, așa cum a ieșit poate fi utilizat ca sos pe un sandviș asortat – cu carne, roșii, salată, cașcaval, etc.
Să aveți mare poftă!!
9 comments
Comments feed for this article
October 20, 2014 at 11:29 am
SofiArt
Arată delicios! Dar nu mi se pare simplu deloc. 😀
October 20, 2014 at 12:15 pm
divagaţii
Really?
Pai e doar un sos cu niste oua in el……
Nu-i musai sa faci si harissa. Dar e pierderea ta, ca e tare grozava!
October 20, 2014 at 1:36 pm
SofiArt
Sunt sigură că e grozava. Așa și pare. Poate conving pe cineva să-mi facă. Fără harissa nu cred că iese la fel. 🙂
October 20, 2014 at 6:32 pm
divagaţii
Poti sa ma convingi pe mine sa ti-o gatesc. Eu vin cu rosii, ardei, harissa, condimente, buna vointa si pofta de mancare. Tu pui ouale(le), bucataria, cheful de palavre si un pahar cu vin (facultativ).
Te bagi?! 🙂
October 21, 2014 at 7:44 am
SofiArt
Sună foarte tentant. Mai ales partea cu pălăvrăgeala, vinul și pofta de mâncare. Dar oare nu ar fi păcat ca prima noastră întâlnire să fie la cratiță? Nu ar fi mai plăcut să ne vedem la un restaurant și să gătească alții pentru noi? Iar noi să ne simțim răsfățate și relaxate? 🙂
October 21, 2014 at 7:59 am
divagaţii
Eu ma simt foarte in largul meu la cratita, chiar daca gatesc preponderent doar pentru o pretioasa-mi persoana.
Dar daca dorinta dvs este de evadare din casa, ne putem vedea la o cafea/ceai/vin + musai conversatie. E un rasfat arhisuficient.
October 21, 2014 at 8:21 am
SofiArt
Perfect așa! Dacă ai un loc preferat unde ți-ar plăcea să ne vedem, sunt deschisă oricărei propuneri.
October 21, 2014 at 6:47 pm
divagaţii
Năclăită de emoție
înaintea domniei voastre
vin și strig
”io-s mică, nu știu nimic!”
pune, doamnă, mâna ta
cea moale
cea atotștiutoare
pe fruntea-mi îndatoritoare
și zi, zi cu gura plină,
destinația sublimă!
căci de aici, din mahala
te-oi credea.
🙂
October 22, 2014 at 6:48 am
SofiArt
Găsim noi vreo bodeguță
în centru, ori la șosea,
să cinstim c-o dușculiță
ieșirea din mahala. 🙂