La Hotel Mara din Sinaia – unde, devale, calea ferată şerpuind prin pădure se întâlneşte cu şoseaua, întâlnire separat-mijlocită de un pod- trenul vine întotdeauna cu un vuiet surd care creşte vitejeşte, cu un vâjâit făcut ping-pong printre brazi, prevenind istericale printr-un ţipăt scurt şi viril, rupând ţesătura de pace a văii, umplându-mă de nerăbdarea aflării altor zări, de tremorul indistinct al călătoriei, de magia lui “a pleca”……

Şi se duce.

Şi sunt aici de doar două zile.

 

Advertisements