• Miercuri, ora 07:40

Controlorul: ”Apăsați 1; 2 multiplică călătoriile. Aaa, sunteți două persoane, credeam că doar una, iar butonul 2 multiplică călătoriile. Poftim, luați o broșură!” (broșura fiind un carton albastru împăturit în două)

  • Sâmbătă, ora 10:20

Eu și Petra. Eu: ”Ne îndreptăm spre ușă. Pe acolo. Ține-te de bara aia galbenă”. ”E portocalie” mă corectează ea.

  • Luni, ora 07:50

Șoferul, la telefon: ”Luăm niște mici și niște cârnați, câte o casoletă. Și un pui”.

  • Vineri, ora 18:00

O femeie, la telefon: ”Nu mai vreau să mai trăiesc cu el. Că nu mai vreau. Trebuia să mă caute când s-a eliberat, nu după o lună. Trebuia să mă sune și să zică Bună, fă, unde esti? Stai acolo, că vin și eu. Eu așa știu că se face.” Are un cărucior cu un copil mic adormit și un băiețel, probabil de vreo 2 ani, pe lângă. La un moment dat se răstește la cel mai mare că nu stă locului, apoi îi arde o scatoalcă și îl trântește fără menajamente peste piciorele celui din cărucior, cu discursul: ”Stai cuminte, că coborâm”. Copilul plânge, în autobuzul aglomerat e cald. Un bărbat intervine: ”Ai grijă de copil, vorbești la telefon în loc să ai grijă de el”. Femeia ripostează: ”Vorbesc da, vorbesc, și ce?!” Cel bătut, cu mucii curgându-i în gură, plânge uitându-se în sus la bărbat. ”Nu da în copil, de ce dai în copil!?” spune el mai departe iar femeia începe să țipe. ”Dau în el, fac ce vreau, eu l-am făcut, el îl omor!” Autobuzul ia foc: ”Cum să omori copilul….”, o voce de femeie strigă: ”Sun acum la protecția copilului!”. Femeia începe să înjure, lumea huiduie.

Cobor, coboară și ea.

  • Luni, ora 19:30

Două puștoaice de vreo 10 ani cu o mămică. Vocea din off: ”Urmează stația Mihai Bravul”. Una dintre copile: ”Mihai Bravul?!” Mămica: ”Da, așa se numește următoarea stație”. Copila repetă: ”Mihai Bravul….” Realizez că nu știe ce înseamnă bravul, mă gândesc să-i spun, apoi renunț.

Advertisements