Limba engleză are un pronume personal separat pentru obiecte, animale și copii foarte mici – it. Datorită acestui lucru intenția de a personaliza obiecte/animale este exprimată prin însăși atribuirea unuia dintre pronumele he/she.

Astfel, pentru căpitanul Ahab, Moby Dick era o she; navigatorii își prețuiau în mod similar corăbiile – ele erau numite, lăudate ori înjurate ca niște femei; chiar și astăzi bărbații care țin mult la propria mașină o ”gândesc” în termeni feminini.

Revenind la marinari, pentru care fiecare port e o altă casă, și știind cu toți despre case că ele sunt puternic personalizate, inclusiv odorific, de locuitorii lor, iată o frumoasă personificare a orașelor, din perspectiva mirosului pe care o degajă porturile lor.

Roro Uhoris, The Cobblecat‘s cranky old master, used to claim that he could tell one port from another just by the way they smelled. Cities were like women, he insisted; each one had it’s own unique scent. Oldtown was as flowery as a perfumed dowager, Lannisport was a milkmaid, fresh and earthy, with woodsmoke in her hair. King’s Landing reeked like some unwashed whore. But White Harbour’s scent was sharp and salty, and a little fishy too. “She smells the way a mermaid ought to smell,” Roro said. ” She smells of the sea.”

* A Dance with Dragons – George R.R. Martin

** pentru doritori iată și o liberalissimă traducere:

”Roro Uhoris, bătrânul și morocănosul căpitan al lui Cooblecat, pretindea că el poate deosebi un port de altul doar după miros. Orașele sunt ca femeile, insista el, fiecare are propriul ei parfum. Oldtown-ul era floral – ca o înstărită văduvă parfumată, Lannisport – o micuță lăptăreasă, proaspătă și reavănă ca pământul, cu părul mirosind a fum de lemne, iar King’s Landing duhnea ca o târfă nespălată. Dar White Harbour avea un parfum pregnant de sare, nuanțat cu un vag miros de pește. «Miroase exact cum ar trebui să miroasă o sirenă», spunea Roro, «Miroase ca marea.»”

Advertisements