M-am visat – târziu, dimineață – târguind mărțișoare. Eram la cursuri, într-o pauză am dat peste o duduiță care le avea înșirate pe două mese mari. Am aruncat o privire și am vrut să trec mai departe – prea devreme, prea târziu – când dudița îmi zice, cu reproș: ”Și dvs. așteptați ultimul moment?!” M-am oprit: ”vreau un pluș!” Căutam, cu aceeași stăruință ca în primăvară, ceva frumos pentru Petra, un animăluț simpatic, așa cum se găseau în adolescența mea. N-am cumpărat nimic, mă grăbeam – cursul începuse cu siguranță, mărțișoarele nu mai erau mărțișoare, ci animale mici, împăiate, ca cele din diorame.

Am plecat – cu un ocol care m-a adus tot acolo – duduița nu mai era, mesele erau goale. Am constatat că nu mai am bluza pe mine: intru în clasă doar în sutien?! Am ridicat din umeri. Apoi mi-am văzut bluza pe taraba de mărțișoare, împachetată corect și cu o bucată de hârtie, cusută de ea la mașină, pe care scria, de mână. Cătălina Popescu ”cu pisici”. Am dat să pun bluza pe mine când a sunat ceasul.

Advertisements