Înclinații

Că trebuie să crească drept ”ca bradul” știa încă din ghindă. Și chiar a crescut, un timp. De altfel se afla în competiție: fratele său voia tot cerul pentru el – un îngâmfat!. Au avut chiar niște dispute: ”Mută-ți crengile alea chele mai încolo, nu vezi că-mi tuflești cetina?!”; ”Ia-ți stăncuțele alea de pe mine – îmi pătează scoarța”. De la o vreme nu-și mai vorbeau, îl auzea însă șușotind cu un văr crescut mai deoparte: ”Nu-mi semănă de fel, o fi dintr-o ghindă adusă de păsările alea de-i sunt prietene, nu știu zău! Și stă atât de aproape….”

Apoi a venit o noapte furtunoasă, cu ajutorul vântului și cu un efort uriaș de voință și-a înclinat vârful muuult spre dreapta.

Advertisements