Politică și semne

Combinația de semne Dan Diaconescu – Partidul Popular este generatoare de amuzament pentru mine. Un amuzament rece, căci ce legătură poate exista între capitalistul Dan Diaconescu și popor?!

În afișele electorale pentru primăriile bucureștene apare el și candidatul, amândoi cu pumnul drept strâns și degetul opozabil ridicat – un gest roman, nu românesc, încadrând sloganul campaniei: ”Poporul ia puterea!”

Primul moment de panică: ”Din nou?”

Senzaționalistul – nu există cuvântul?, nici o problemă, îl inventăm acum!, limba este cel mai viu organ al omului (sic!) – demagogul, capitalistul, populistul Diconescu se joacă cu vorbele, el vrea să apeleze și oamenii subțiri cu trimiterea sa la democrație (demos- kratos).

Și totuși, cine (mai) reprezintă popopul astăzi?! Data trecută când poporul a luat puterea știam cine era el – își pusese uneltele muncii pe stemă. Acum, vă întreb și mă întreb, cum arată poporul și cu ce semne iconice s-ar reprezenta el?!

Vă aștept cu propuneri. Și, vă rog, fără bere la PET și pungă de semințe.

Al doilea moment de panică: Și dacă poziția pumnului se inversează, dacă speranța grațierii se transformă în condamnare la moarte?

Litere nobile 

În Colecția Nobel, lansată de ceva vreme de Jurnalul Național și Editura Art, astăzi Silja – Frans Eemil Sillanpaa. Comparată cu marquesianul Cronica unei morți anunțate, în detrimentul acesteia, de către Bianca Burțan Cernat, e deja o lectură care promite.

Advertisements