Bucureștenii știu deja, Prigoană candidează la Primăria Capitalei. Se află în plină campanie electorală, ca atare orașul s-a umplut de bannere. Aș fi dorit să spun cu chipu-i, dar nu e așa.

Pe fundal alb scrie cu litere negre, mare și citeț: plici de-aici! vine prigoană. În partea stângă, explicit, este ilustrat și pliciul precum și un cadavru de muscă surprinsă în delict de violare a spațiului aerian.

Utilizarea într-o situație de comunicare intenționat persuasivă, așa cum este o campanie electorală, a instrumentului cu care aplici sancțiuni corporale partenerei de viață este cel puțin inedită.

Tot mai mulți publicitari mizeză pe spiritul nostru bășcălios, pe convingerea că românul își va lăsa semenul să calce neavertizat în excremente doar pentru a se îndoi de râs după. Prea mulți publicitari aleg glumele groase la care hăhăiala este răspunsul potrivit și așteptat. Prea puțină lume își mai flexează neuronul spre înțelegerea unui joc de cuvinte, spre identificarea aducătoare de  satisfacții de unei referințe culturale, spre gustarea unei fine ironii. Grobianismul crește ca o tumoare.

Tuturor celor care, văzând afișul, vor vedea  în persoana muștei alergate până la intrarea în neființă pe contracandidații îngroziți de prigoana ce va să vină, ori pe reprezentanții oricărui grup detestat de nație, le urez un primar pe care să-l merite.

Tuturor celor care cred că în spațiul public exhibarea picateriilor domestice n-are nici o legătură cu profesionalismul și că modul de adresare nu trebuie să coboare la un nivel colocvial, le urez alegeri reușite.

Pax vobiscum!

Advertisements