E 9:24 PM. Ar trebui să scriu – am de făcut un proiect interesant: Comportamentul consumatorului de rock versus cel al consumatorului de manele. Un ppt concis şi un eseu debordant.

Până acum:

Am mâncat – cozonac cu chefir.

“E rece!” –  a comentat alter-egoul meu. Chiar era rece, l-am ignorat.

Am deschis notiţele – documentarea e gata de mult, mare parte din ppt aşişderea. New Word, scriu titlul, mă opresc. Alter-ego-ul meu mi se uită peste umăr şi oftează. Chestia asta mă enervează îngrozitor aşa ca îmi pun căştile şi Rock FM. Răsfoiesc hârtiile, mă gândesc cum să încep. Cu o scurtă istorie. Bun. Notez. Tot pe hârtie – ador modul în care scrie creionul meu cu mină de 0,7. Trag şi nişte concluzii, am deja un fir, ar trebui să meargă.

Mă uit la wordul gol, el la mine, muzica îmi răsună în căşti, decid că vreau linişte. Opresc muzica, scot căştile, beau apă. Mă uit la pagina goală şi mintea mi se goleşte de gânduri. Mai beau nişte apă, mă foiesc, mă întind, casc.

Pe marginea patului, alter-ego-ul meu îşi bâţâie un picior şi mă priveşte zâmbind larg. Îi întorc spatele, strângând din dinţi.

“Trebuie să scriu!” mârâi, pipăind tastele. În capul meu neuronii joacă Bingo, se uită la comedii proaste sau pur şi simplu trag un pui de somn. Eu sunt trează, am băut ultima cafea la ora 6. Trează şi frustrată.

Apoi îl aud, susurându-mi la ureche.

“Crampa scriitorului”

“Crampa mă-sii! Trebuie să scriu, pricepi?!” pufnesc eu.

“Da-te la o parte” zice

“Am treabă, du-te!” mă răţoiesc

“Ba n-ai, stai degeaba. Lasă-mă pe mine”

“Să faci ce?” întreb bătând morse cu o unghie pe marginea tastaturii

“Să scriu” zice decis

“Ce să scrii?” mă întorc eu, brusc curioasă

“O să vezi! Te dai ori ba?!” mă somează.

Ridic din umeri şi mă dau la o parte. Afurisită crampă.

Şi el a scris:

La începuturi Eru, Unul, care în limba elfă e numit Iluvatar, i-a creat pe Ainuri din gândurile sale iar ei au compus o Muzică grandioasă în cinstea-i. În această Muzică a luat naştere Lumea căci Iluvatar a făcut vizibil cântecul Ainurilor iar ei l-au perceput ca pe o rază de lumină în întuneric. Mulţi s-au îndrăgostit de frumuseţea-i şi de istoria pe care o vedeau începând şi desfăşurându-se treptat din ea, ca pe o viziune. Aşa că Iluvatar a dat viziunii lor Fiinţă şi a trimis-o în Vid, iar Focul Sacru a fost trimis să ardă la rădăcina Lumii – şi s-a numit Ea.

Apoi, aceia dintre Ainuri care au dorit-o s-au lăsat stârniţi şi au intrat în Lume la începuturile Timpului şi a fost sarcina lor să şi-o însuşească şi cu efort să-şi desăvârşească propria viziunea. Mult au trudit în regiunile lui Ea până când, la timpul stabilit, a fost creat Arda, Regatul Pământului. Atunci ei şi-au pus veşmintele pentru Pământ şi au coborât să-l locuiască.

J.R.R. Tolkien – Valaquenta (traducere liberissimă)

Advertisements