Stația de unde iau autobuzul spre serviciu se află lângă parc. La intrarea în parc sunt fântâni arteziene. Azi, privind peste gardul viu de demarcație, am fost martora toaletei matinale a unui om al străzii.

Întors impudic cu fața spre stradă, tipul – cam la 50 de ani – îmbrăcat într-o jachetă de fâș ce fusese la vremea sa de culoare bleumarin, și-a pulverizat din abundență pe față și păr apă dintr-o străveche sticlă pentru soluții de curățenie. A pus sticla jos, a scos fularul de la gât – unul banal, gri-cenușiu – și a început să-și frecționeze părul, a scuipat, a dat din cap și a trecut la ștersul feței, a făcut-o cu meticulozitate, scuipând în răstimpuri și alegând câte o parte (mai) uscată a fularului pe parcursul operațiunii. Apoi și-a pus fularul la loc la gât cu gesturi măsurate și și-a netezit cu palmele părul spicat cu alb, într-o freză corectă.

A venit mașina și am plecat. Am admirat năzuința omului spre curățenie în condițiile precare ale străzii. Despre restul trupului se va ocupa probabil când se mai încălzește afară, parcul are și lac.

Advertisements