Cineva a căutat catalinacopescu, a găsit doar nişte divagaţii.

——————–

În maşina 311, dimineaţă, scaun liber, mă aşez, scot mânuşile, scot ochelarii, îi şterg cu mânuşile, îi caţăr la loc pe nas, scot carte să citesc – totul sub supravegherea atentă a unui puşti aflat pe scaunul faţă în faţă cu al meu.

Undeva pe la mijlocul drumului, plictisindu-se, puştiul a meşterit ce a meşterit la mânuşi (din fâş, cu un deget) a băgat una pe mână, ajutat de o doamnă aşezată lângă el a băgat-o şi pe a doua, mama l-a somat să zică mulţumesc apoi, la scurt timp, i-a făcut semn să se ridice.

Atunci am văzut ce meşterise – mânuşile aveau mici carabine negre de plastic, el le agăţase una de alta ceea ce îl pune în imposibilitatea de a se ridica, mama a sesizat dimensiunea problemei, el a protestat că vrea aşa, ea a preluat controlul, i-a scos mânuşile din mâini şi la scos pe culoar. Câţi ani avea puştiu’?! 10, pe acolo, poate mai mult. Dar mama zâmbea, lucru care m-a bucurat.

Advertisements