Dimineaţă, în maşina 311, un tip de 30-35 de ani cu ceva alcool în sânge stătea pe un scaun – răsucit spre culoar – şi perora. Îşi luase şi două  sticle cu bere – hidratarea este importantă – una o ţinea între scaun şi coapsă, din cealaltă mai trăgea câte o duşcă când nu gesticula cu ea. Vorbea singur sau cu toată lumea, fundamentul era preponderent militar – conflicte armate, zone de război, cadavre, arme, etc. Relatarea era suprarealistă, poveşti împletite într-un melanj extraordinar de diversificat de teme şi reprezentări. Ca să vă faceţi o idee:

  • Afganistan;
  • Traian Băsescu şi Emil Boc (citite de la stânga spre dreapta şi de la dreapta spre stânga);
  • Primul Război Mondial;
  • un cioban căruia i s-au furat oile, nu a contat, el a rămas pe poziţii – bâta lui ţinea pământul;
  • Reykjavik;
  • Madona şi cabala;
  • “egalite, fraternite”;
  • Băsescu (din nou);
  • “vă înghesuiţi, unde vă duceţi de vă înghesuiţi?” – la Iancului, auditoriu proaspăt
  • Smolensk;
  • Gerul, cutremurele din Vrancea şi Moscova – unite printr-un plan;
  • Elena Lupescu;
  • “chiorul e împărat în ţara orbilor” – sugerat de ochelarii aburiţi ai unei călătoare;
  • anul 1949 – “era frumos în ’49”
  • “mama e din Zlatna. ce e Zlatna? oraşul aurului”  – urmat de o ridicare din umeri;
  • ruşii;
  • trei fete frumoase, probabil gravide;
  • ceva cuvinte în engleză;
  • etc.

Am coborât la Armenească, el a rămas. Îmi pare rău că nu l-am înregistrat.

Advertisements