Viscolul scoate la iveală
de sub educaţia de spoială
instinctele primare
agresive şi gregare.
Maşinile astea au uşi prea înguste
n-are loc poporul
să coboare, să urce
ne frecăm călător de călător
în spaţiul neîncăpător
în fâşâit de geci şi jachete
depersonalizând siluete
umede, voluminoase,
agitându-se ca nişte omide hidoase,
ne mişcăm defazaţi,
ne foim enervaţi
printre smocuri de blană
ciucuri, fulare şi plete de damă.
Apa curge pe geamuri, murdară
şi pe dinăuntru şi pe dinafară,
podelele băltesc, aerotermele duduie
în răstimpuri compresoarele pufăie,
aparatele de taxat bipăie iritant
mai primeşti câte un cot în cap,
elevi de liceu, ghiozdane, înghionteli,
rucsacuri, poşete, mormăieli
înjurături, râsete şi căineli.
Frânele scutură masa umană,
o reaşează, o sedimentează,
de la şofer se aude dispeceratul
şi o conversaţie telefonică cu altul.
„Coborâţi?, „vă fac loc”, „să facem schimb”
-comunicarea e direcţională
mecanică, convenţională-
„la următoarea, da”, „mulţumesc”
Uşile se deschid cu un pocnet onest
malul de zăpadă e acolo, nu ezita
calcă apăsat, e patria ta.
Cât e de adâncă,
nu ai timp să estimezi
„hai domne’, ce faci, visezi?”
în spate poporul e grăbit
vociferează isteroid.
Din neant un gând te lumineză tăcut
Băse a zis că ştie ce are de făcut.
6 comments
Comments feed for this article
January 27, 2012 at 11:11 am
mulliganoglu
poate anul asta produc motanei
sa ma mut in codru, printre bursucei
January 27, 2012 at 12:37 pm
divagaţii
ar putea fi şi pisicuţe
dacă sunt verzi şi draguţe,
nu te încurca însă cu lei
nu mai au de mult temei
important e codrul să fie bătrân
şi cât mai departe de drum
fără TV-zâne şi ciripit de frâne
fără borduri, zoaie şi sârme
cu jivine natural-relaxate
nu javre care muşcă pe la spate
iar după ce te instalezi, de vei vrea
trimite-mi te rog dumneata
un sconcs bătrân şi ticăit
– am o datorie de plătit.
January 28, 2012 at 1:39 pm
superJA
Fiti amabil la un capat…
auzi la ureche de-odata
La cel de sus…
te gândesti oleaca
si-ti rasucesti gâtlejul sa-l servesti pe data
când glasul iti sopteste-ntre dinti
si rasuflarea rece de menta
ce-o simti
cum iti raceste ceafa ta de ins
Fiti amabil la ambele capete
Incurcatura e gata pe data
te simti incomplet
amabil insuficient
😀
.
.
. si as mai putea continua
January 28, 2012 at 2:20 pm
divagaţii
Amabilitatea e o babă nebună
ce schimbă cearşafurile odată pe lună
şi mâţele deîndată ce fată prima dată
amabilitatea e un câine fierbinte
care dă din coadă a aducere aminte
are picioare negre şi coadă portocalie
doar ticuri şi purici în blana siderie
amabilitatea e o raţă pictată în roz sidefiu
de un pictor avangardist, dar târziu
e sălbatică dar pierde mereu
decolatul de iarnă, startul cel greu.
Amabilitatea e o educată
extrem de manierată
care înjură printre dinti
sau pe bloguri fierbinţi.
🙂 🙂
January 30, 2012 at 1:06 pm
beausergent
De doişpe ani pe jos merg la serviciu.
De şapte ani departe-s de tramvai.
Mai sociabil chiar decât ariciul…
I-am zis şi blocului good-bye!
January 30, 2012 at 2:09 pm
divagaţii
Şi tu?
De la o vreme mă simt ca pe un ţărm bizar de mare, corăbiile colorate se pierd treptat un zare. Am tras barcazu-mi mai aproape de cheu, dinspre răsărit se ridică un nor negru şi greu, velele se umflă în răstimpuri dornice, să ia calea uitării celei spornice, strâng ghiul şi randa, amarez trainic şi barca, număr proviziile rămase în cambuză, apa şi vinul şi pâinea coaptă-n spuză, gerul strânge odgoanele-n fier, am din când în când un vis stingher, primăvara trebuie să sosească curând, de ieri bate aspru un vânt care aduce fulgi luminoşi, nu disper, sunt albi şi frumoşi, uite un albatros fumuriu, ultima pânză se pierde-n pustiu.