”Știi la ce m-am gândit?!” mă interpelează alter-ego-ul meu pe când mă pregăteam de un nou episod din The Guardian

”Cu ce?” întreb

”Ha, ha, ha! Am râs, acu vrei să știi?” se strâmbă el

”Sunt numai urechi” mă amuz eu în timp ce-mi potrivesc căştile

”M-am gândit să ne facem niște cadouri” și zâmbește larg

”Adică să ne cumpărăm lucruri” zic, dubitativ

”Nu, măi, să ne facem cadouri” gesticulează, răsucind brusc ambele mâini cu palmele deschise în sus

”Tu înţelegi noțiunea de cadou?! Ceva ce primești fără să ceri, uneori și fără să-ți dorești, care nu te costă nimic, pentru care și-au bătut alții capul….. ” îl dăscălesc, pregătindu-mă să dau play

”Evident că știu” țâțâie el, ofensat

”Și atunci ce vrei”

”Să ne facem cadouri. Reciproc.” mă privește cu ochi mari, așteptând

”Ok! Eu mi-aş dori să repar maşina de spălat. Tu, cam ce ţi-ai dori?!” întreb pe un ton înalt,  cu tensiunea tinzând spre 16

”Nimic special, doar o zi pe care să o petrecem împreună. Doar noi doi ”

Tăcere. Mă găseşte moşmondeala pe la cablul de internet.

“Ce zici?!” întreabă el

“Sigur! Hai să, hai să stabilim o zi. Da?” zic eu, întoarsă cu spatele ca să nu vadă că am roşit.

Cad pe gânduri. Oare ziua promisă poate fi considerată un cadou? Conform propriei mele definiţii se pare că da. Apoi îmi amintesc de maşina de spălat. Shit!

Advertisements