Futil, un neologism, este perfect sinonim cu inutil. Pentru că noi formăm antonimele prin prefixare cu  in, ne, a, acest cuvânt care este antonimul natural al lui util la mama ei latină (futilis versus utilis) ne-a parvenit ca neologism. Nu ştiu de unde l-am luat dar mie îmi place să cred (fără motive, recunosc) că din engleză.

Adjectivul fu·tile ( fytl) are, pre limba perfidului Albion, în afară de sensurile proprii inutilului românesc (zadarnic, fără scop sau rezultat, fără importanță, frivol) și un sens aparte – de a te purta nebunește sau prostește–  în expresii ca ”don’t be so futile!”

Dar eu vreau să mă refer, aici și acum, la contextul în care acest cuvânt s-a înfipt în urechile mele și a rămas acolo: ”Resistence is futile” A opune rezistență, a rezista pe poziții, a te zbate să scapi, o acțiune cu  semn contrar agresiunii, reacție natural umană – obligă-mă să fac ceva și prima reacție va fi una de rezistență.

Și de aici gândul mi-a zburat direct la al nostru ”a juca în frâu/ham”. A scutura din când în când constrângerile pentru a le reevalua trăinicia, în accese de independență, din încăpățânare, din dorința de a renegocia contractul, din plictiseală uneori – rezultatul: o mutare a chingilor cu 3 mm mai la dreapta/stânga sau dureroasa smucire a zăbalei. Un bici pe spate nu este exclus. Bad behaviov.

Jucatul în chingi devine, mai devreme sau mai târziu, deci, futil. Şi, iată, nu am discutat o secundă despre jucatul pe sfori, manipularea prin aţe – jocul de marionete. Rezistenţa fiind futilă – şi cu toţii ştim că este adevărat odată ce ai acceptat hamul/frâul – futilitatea capătă culoarea gesturilor resentimentare și obstinente. Futilitatea poate fi temperamental nărăvașă, dar bine strunită, este iluzivă dar adusă cu picioarele pe pământ, gestică, redundantă şi, uneori, creativă.

Sofisme, ştiu.

Advertisements