Am luat tramvaiul de la Armenească spre centru, până la capăt, pe Cavafii Vechi, în spatele Bisericii Sf. Gheorghe Nou.  Adică 2 stații. Aproape de colțul rotunjit format de Cavafi și Calea Moșilor se află trei prăvălii: Haine de piele, Blănărie și una cu ușa și ferestrele acoperite cu foi multicolore de hârtie, Rochii de mirese și accesorii. Ceea ce îmi amintește de expresia Ace, brice și carice, lame și chiloți de dame. Românul s-a născut poet, cu siguranță. Și amator de calambururi, dacă e să ne luăm după vesela vociferare a micului comerț: Luați-vă de păr. Agrafe ; Luați-vă de păr. Basmale ?!

Lipscani – trec pe lângă Pasagiul Sft. Gheorge, acum flancat de Banca Transilvania și Uni Credit – în zonă se relaxează frecvent un dulău mare-mare, pe lângă Cafeneau ArtCafe – o împinge tava apreciată, traversez străduța Elias Jacques și ridic privirea pentru a citi, lângă magazinului de metalo-chimice de pe colț, firma pe care scrie DiavolinaBiotehnologie. Trec pe lângă o prăvălie minusculă cu o firmă uriașă Reparații optice imposibile – nu și pentru noi, apoi pe lângă un magazin de haine.

La capătul străzii este șantier – clădirea de pe colțul cu I.C.Brătianu are partea centrală, un colț teșit de fapt, în renovare. Se renovează și pasajul, e praf mult și gălăgie dar am o stare de bine – orice renovare de clădire veche în acest oraș ne oferă o speranță. Pe Lipscani, lângă întrarea în pasaj, câțiva venetici, levantini se pare, au deschis o covrigărie, aduc și pâine, fac și sandvișuri, au și ladă frigorifică cu înghețată. Cred că lor le aparține și magazinul cu încălțăminte multă și ieftină găzduit de parterul clădirii de pe colțul cu Sf. Vineri – clădire de pe la 1880, monument istoric.

De aici mai sunt doar doi pași până la Bărăție, austera biserică romano-catolică. Între Strada Bărăției și bulevard, odată cu renovarea magazinului Cocor – cu pereții lui cortină, pe care se fugăresc necontenit reclame  – s-a amenajat și un spațiu de odihnă, cu bănci. La amiază el stă în plin soare, deci nu e prea ospitalier, dar mie-mi place pretenția lui de amfiteatru, cu bănci ridicate pe două niveluri, încercuind un spațiu central. După Cocoru’ sunt magazine: două covrigării, o casă de amanet, o șaormărie și un magazin de încălțăminte, apoi biserica târâtă de cel-mai-iubit-fiu-al-poporului în spatele blocurilor. Pe partea opusă, parapetul pasajului e flancat de bănci – ocupate mai mereu – în alternanță cu paltini.

Cândva, prin vară, de pe una din aceste bănci am fost apelată, de către un puștan rrom (aflat în familie, cu mama și sora – presupun): Tanti, îmi dai și mie înghețată?!  L-am privit, am ridicat din umeri și mi-am continuat drumul și înghețata. Acum, pe una dintre ele stătea un bătrânel care oferea câteva buchete de tufănele, doi vajnici apărători ai legii în uniforme albastre tocmai se opriseră în dreptul lui să-i ceară socoteală. Privirea goală, dar absolut goală a bătrânului, care nici măcar nu a părut că-i vede, i-a determinat să renunțe. Au plecat alene spre intersecție. Cred că locul este un fel de hot-spot pentru polițiști, nu se poate să nu găsești parcată măcar o mașină alb-albastră, dacă nu cumva două.  Aici, în urmă cu ceva ani, am auzit un polițist de la circulație apostrofând un pieton care traversa pe roșu : Te mănâncă caroseria?

Traversez, parcurg Str. Halelor, aflu că s-a redeschis terasa interioară a Hanului lui Manuc – nici nu știam că a ieșit din renovare, trec podul și apoi fac stânga pe Sfinții Apostoli. Aici e umbră, răcoare – ar fi și liniște dacă strada nu ar fi blocată de mașini care se chinuie să iasă în Splai – trec prin fața elegantei Domnița Bălașa, pe lângă clădirea pe care scrie Loteria Română și intru la RADET.

Biroul contracte – etajul 1, cam. 10, prima la stânga – este o cameră lungă și îngustă în care lucrează 7 persoane la 7 mese. Restul spațiului este ocupat de clienți care vin și pleacă. E a doua oară când vin aici iar despre doamna care se ocupă de sectorul 3 pot spune că ocupă, cu grație, locul I în topul funcționarilor bucureșteni cunoscuți de mine. În sensul bun al cuvântului. Stăm de vorbă, ne înțelegem, completez o cerere și mă trimite cu ea la registratură, în Cavafii Vechi.

Ies în Splaiul Independenței pe lângă Hanul Berarilor, fostul Bucur – au un banner verde cocoțat deasupra porții în care anunță că s-a deschis mustăria iar pe mine, amintindu-mi de berbecuțul lor, mă apucă o poftă teribilă. Chelnerii se foiesc pe la drum, grădina e aproape goală. Știați că la ei poți mânca de prânz – având de ales între 4 meniuri – cu doar 10 ron? Dacă ești pensionar.

Trotuarul din fața intrării în Biserica Sf. Spiridon Vechi e spart, mă bate gândul să tai colțul prin curtea așezământului dar biserica albă, micuță și modestă mă intimidează –mi se pare vulgar să îi folosesc spațiul ca pe o scurtătură așa că mă răzgândesc.

Pe Splai sunt florărese, standuri cu cărți  – de economie și drept, mașinile se înghesuie pe 3 benzi, urmează Tribunalul, pe una din ușile masive de lemn stă scris: Accesul publicului în Palatul de Justiție se face începând cu ora 08:00, ajung la semafor, e roșu, îmi sună telefonul – o colegă – mă trezesc cu o crenguță de busuioc verde în față, o rromă cu fuste crețe îngaimă ceva care începe cu cuvântul coniță, mă mișc un pas la dreapta ca să pot vorbi, ea se deplasează spre altă potențială victimă, din spatele meu apare o colegă de-a dumneaei, altă crenguță de busuioc, alt pas lateral, se face verde.

Pe trotuarul de vizavi este o sucursală a băncii RBS pe care o admir – a câta oară, cu mansarda ei vitrată, fumurie. Un exemplu de renovare în Centrul Vechi. Clădirea de colț e și ea renovată, albă, insipidă, cu firmă de hotel și banner cu Spații de închiriat. La parter funcționează un magazin dm (drogerie markt) proaspăt deschis.

Refac  drumul de la venire, las cererea la registratura RADET și cobor pe Moșilor.

Pe partea dreaptă se înghesuie prăvălioare în spații din alte epoci: librărie, covrigărie, articole de vânătoare și pescuit, îmbrăcăminte, Craimont (echipament montan), mărunțișuri, patiserie, feronerie, Golden Falcon (restaurant)– chiar pe colțul cu Str. Negustori, apoi LArdeleni (mâncărică gătită), atelier de tapițerie, Amsterdam Shop (etnobotanice?! – închis), o fabrică de țesături, clădiri în stadii diferite de paragină, majoritatea părăsite, dar și Hotelul Ambrozia apoi alte clădiri ruinate.

Circul pe partea stângă – las în urmă Biserica Răzvan, trec de un paralelipiped de sticlă, urmează o fostă casierie Electrica apoi Mă cheamă opt (haine second-hand), traversez intersecția cu Hristo Botev, casele degradate se țin lanț. Culcușită între Moșilor și Strada Sfinților (fostă Salva Vișeu ) stă o bisericuță veche și, cu siguranță, foarte frumoasă la vremea ei  – ”Intrarea Maicii Domnului în Biserică” cu Sfinți – cunoscută ca Biserica Sfinților. Ridicată pe la 1728, era zugrăvită cu figuri de filozofi și sibile. Cea mai bine păstrată pictură este Sibila Persica. Foto faine ale ei puteți vedea aici.

Cotesc scurt pe Armenească, trec pe lângă Astra Asigurări și ies la Bursa de Valori București, Fântâna 4 Anotimpuri își adapă vrăbiuțele – m-am întors de unde am plecat.

Advertisements