Cu vreo două luni în urmă mi-a intrat în cameră, pe seară, un gândac zburător. A zbârnâit prin jurul becului, indecis, apoi s-a aşezat. Era verde cenuşiu, o culoare de camuflaj aş zice, aproape triunghiular, cu elitrele strânse într-o carapace cu aspect de cuirasă.

L-am prins cu un serveţel şi i-am redat libertatea. După două zile s-a întors, el sau vreun prieten de-al lui. Amice, ţi-am zis, n-ai ce căuta aici! a fost remarca cu care l-am expediat în aceeaşi manieră. Credeţi sau nu, peste câteva zile am dat peste altul (sau peste acelaşi?!) şi tot aşa. Eu îi eliberam, ei reveneau. Unul a stat câteva zile până l-am dibuit, îl auzeam doar zumzăind uneori. Devenise plictisitor. M-am întrebat dacă o fi vreo destinaţie de vacanţă, camera mea, o aventură uşor periculoasă, de povestit prietenilor: Mergi acolo, bâzâi, te învârţi, o scoli din pat să caute un serveţel, o lavetă, ceva, o auzi cum bombăne, te mai foieşti un pic apoi te dai prins şi ea te scutură pe geam. Cool, bug!!

Sâmbătă, pe la prânz au intrat doi deodată, unul s-a oprit pe calorifer, celălalt a poposit pe draperie. Eram pe fază, pe amândoi i-am evacuat odată. Or fi fost în luna de miere.

Advertisements