Şcolăriţă fiind, de ceva timp încoace, am şi teme de făcut. O întrebare inocenta dintr-o asemenea temă, la semiotică, a primit din partea-mi următorul răspuns.

Descrieţi ritualul mesei în contexte precum: restaurant de lux, McDonald’s, dineu de nuntă, acasă, Gregory’s.

1. O masă la un restaurant de lux presupune ţinută pe măsură, poate bijuterii și un parfum mai fin, chelneri aferaţi, un domn atent care ţine scaunul doamnei spre aşezare, muzică în surdină, veselă de porțelan fin, tacâmuri aliniate corect şi pahare exact câte trebuie. Urmează consultarea meniului – la cele de super lux meniul doamnei nu are preţuri – alegerea felurilor de mâncare cu nume imposibile rostite graseiat de chelner în timp ce muşterii schimba priviri prefăcându-se că înţeleg tot-tot, alegerea vinului sub îndrumarea atentă a unui sommelier şi ritualul degustării. La un moment dat vine mâncarea într-o farfurie uriaşă din care ea ocupă doar a 20-a parte – în proporţia corectă 25 % proteine, 25% glucide şi 50% legume, restul décor. Se mănâncă atent, fără zgomote indecente, cu şervetul pus pe genunchi, făcând şi ceva conversaţie, că așa e civilizat. La momentul dramatic al adevărului, când chelnerul plasează mapa cu nota de plată – cu grijă, ca pe sfintele moaşte – lângă cotul domnului, doamna se scuză şi merge să-şi pudreze nasul. E mai bine aşa, rictusul de pe faţa domnului ar putea să-i strice digestia. În drum spre casă se pot opri să cumpere câte un covrig.

2. La McDonald’s sunt mese de plastic, scaune de plastic, tăvi de plastic în care îţi aduci singur mâncarea de la tejghea, mâncarea are gust de plastic. Pe pereţi sunt poze uriaşe în care tronează sandvişuri imense, suculente, din care murăturile dau pe dinafară şi brânza se prelinge, cu căpăcele durdulii de chiflă podită cu boabe de susan. Iar tu vii cu prietenul/colegul/soţul (cu amantul mergi la o cârciumă cu pretenţii că plăteşte el), comanzi un BigMac, o porţie de cartofi şi o Coca Cola, o duduie îţi trânteşte pe tava de plastic roşie un pacheţel, pune o paletă de cartofi într-un corneţel şi fâsâie din dozator nişte zeamă maro cu bule în paharul de hârtie. Cu capac de plastic şi pai asemenea. Scoţi hamburgerul meschin din hârtia unsuroasă, priveşti din noi pozele de pe pereţi, muşti, mesteci, pălăvrăgeşti, sorbi din suc, mai ronţăi un cartof, cât să dureze?! Goleşti resturile din tavă în coşul de gunoi, la Mac clienţii debarasează ei înșiși, de aceea sunt preţurile aşa de mici (sic!) şi pleci. Încă o masă de care ai scăpat.

3. Eşti invitat la nuntă. Belea. Stai prost cu banii, nevasta vrea pantofi şi rochie, tu ai vrea cauciucuri de iarnă. Şi un ultim grătar cu mititei la iarbă verde. Dar nu, trebuie să mergi la nuntă. Probezi singurul costumul din şifonier, pantalonii merg, haina nu prea vrea să stea încheiată peste burtă dar consoarta te încurajează: dacă bei doar o bere în loc de trei în săptămânile următoare problema se va rezolva de la sine. Vine şi ziua nunţii, schema cu berea nu a dat rezultatele scontate dar consoarta vibrează într-o ţinută nouă şi n-are chef să-ţi facă ție reproşuri. Vine tăria în păhărele mici, îl dai pe al tău peste cap şi faci semn discret chelnerului să mai aducă unul, vine aperitivul – farfuria e plină, ţi-e foame aşa că mănânci tot. Nevasta mai lasă o roşie şi trei măsline, de formă căci e la fel de lihnită ca tine. Vine şi vinul și te laşi pe speteaza scaunul relaxat. Conversaţii ca la nuntă: taclale, bârfe, îngâmfări, căinări, politică, sport, mașini, probleme, etc. După încă un pahar de vin soseşte peştele – şalău cu cartofi natur – noroc că e dezosat căci cuţitul de peşte nu e tocmai instrumentul tău favorit. Alt pahar cu vin, lume iese la dans, nevasta vrea şi ea, tu te faci că nu pricepi, ești prins într-o conversație interesantă cu vecinul despre cauciucurile de iarnă, vine friptura – asortată: porc, pui şi cârnăciori, cu cartofi prăjiţi şi salată de murături şi alte câteva pahare cu vin. De acum s-a făcut și cald, pantalonii te strâng, picioarele ți s-au umflat şi parcă te ia și somnul. Dar e prea multă gălăgie ca să poată adormi cineva, nevasta ţopăie pe ringul de dans iar vecinul spune un banc porcos. S-a făcut târziu, tu vrei să pleci, nevasta vrea să mănânce tort, după o scurtă ciorovăială laşi plicul cu darul, mirelui şi plecaţi. În pat, o oră mai târziu, acompaniat de sforăitul ușor al nevestei te gândeşti ce bine e la pădure lângă grătarul care sfârâie şi berea pusă la rece. Una, nu mai mult, când conduci.

4. Ajung acasă pe seară într-o zi vântoasă de primăvară. Jos pantofii, fusta, cămașa, intru în trening cu un sentiment de ușurare. Mi-e foame așa că inspectez frigiderul: capere, roșii uscate, măsline, anșoa, câteva ouă, parmezan, un colț de brânză și alte nimicuri. Paste deci; calde, rapide, satisfăcătoare. Deschid radioul, îmi torn un pahar cu vin, tai o cutie cu roșii, pun două mâini de fusilli la fiert și, fredonând, măcelăresc rapid capere, anșoa și măsline. Aduc și un cățel de usturoi pe tocător, aroma lui îmi zgândăre stomacul cu un junghi de foame nebună. Vărs roșiile cubulețe în tigaie, o linguriță de ulei de măsline apoi caperele, măslinele și anșoa. Dau radioul mai tare, sorb din vin bâțâind din cap, roșiile bulbucesc, e timpul pentru o râșnițeală de piper, pentru oregano și busuioc. Paste-s gata, strecurătoarea le primește fierbinți, tigaia părăsește focul. Un castron de pământ, galben cu flori roșii, permite reuniunea pastelor cu sosul, o ploicică de parmezan consfințește unirea, tirbușoanele năclăite aburesc sub nasul meu pofticios. O carte doar să aduc și paharul de vin mai aproape, masa e gata, noapte se lasă peste castanii înfloriți.

5. La Gregory’s vin domnițe cu tocuri lungi și poale scurte, decolteuri adânci și coafuri înalte, intră învăluite în parfumuri pretențioase, cu poșete supradimensionate agățate pe brațele bronzate la solar. Își comandă sandvișuri asortate bătând cu unghia lungă și roșie în geamul vitrinei pe măsură ce se decid ce doresc. Brățările cu charm-uri multe zornăie când scot telefonul din poșetă și taca-taca-taca. Mai cer o cafea cu aromă de papaya, rom și frișcă și se mută la o măsuță, mănâncă cu grijă să nu li se curețe rujul de pe buze, mai răspund la telefon, taca-taca-taca. Apoi pleacă, pauza de masă s-a sfârșit.

La Gregory’s vin domnișori cu sacouri moderne – a căror buzunar de la piept găzduiesc batiste de mătase viu colorată – purtând curea de piele de crudă reptilă și pantofi de firmă. Intră învârtind cheile de la mașină pe degetul de la o mână în timp ce cu cealaltă țin telefonul lat cât palma la ureche și taca-taca-taca. Își termină conversația, cocoață cu un gest scurt ochelarii de soare în vârful capului, evaluează fauna feminină cu o privire expertă și comandă sec și precis un sandviș din ciabatta unsă cu pesto, cu prosciutto, rucola și puțină, foarte puțină mozzarella. Ei preferă esspreso pe care îl sorb cu grijă în timp ce vorbesc la telefon taca-taca-taca. Apoi își consultă ceasul, verifică ca manșeta cămășii să iasă regulamentar din mâneca sacoului și pleacă. Business time.

Advertisements