”La ce te gândești?” mă întreabă alter-ego-ul meu, rotindu-și capul spre un umăr apoi spre celălalt, într-un exercițiu matinal. Nu răspund așa că se oprește și mă privește atent. Alter-ego-ul meu are ochii visători, zâmbete perfecte și neîndemânări masculine. ”La ce te gândești?” repetă curios.

”Că ieri a fost 13 și astăzi e 14. Că unii se nasc, alții mor și afară plouă; că ploaia are culoarea verde; că mi-e mintea un caier confuz din care gândurile se desfac în fire inconsistente și nu zăresc ghemul care să le strângă la un loc……”

Ridică din umeri și zice ”Credeam că te gândești la temele pe care le ai de făcut” apoi își reia exercițiile, metodic, iar eu îl privesc gândindu-mă că azi e joi.

Advertisements