Aseară mi-am scos alter-ego-ul cultural la spectacol de balet – Baiadera la ONB.  Coregrafie clasică, tocmai de pe la 1877, marca Marius Petipa, muzică – Ludwig Minkus. Despre Baiadera se spune că de nu-ți place, nu-ți place baletul.

”Se mai spune și că este dificil” se pronunță alter-ego-ul meu

”O fi – e foarte tehnic oricum și destul de rigid” zic

”Tehnica e important. Și apreciată.” face el pe expertul.

”Și-mi comunică ce? Că dacă nu știi povestea nu pricepi mare lucru. Scenele de dragoste n-au avut nici un strop de pasiune.”

”Păi dansatorii nu sunt tocmai actori, știi, iar coregrafia este destul de îngrăditoare.” începe să-mi explice.

”Asta pricepusem și eu dar nu e doar asta, este creeată astfel – rece, calculată, tinzând spre o perfecțiune de mașinărie. Singurul moment profund uman a fost dansul Nikiei de la nunta celui care a trădat-o – deznădăjduit, cald, o zbatere. Solor, baremi, (trădătorul) a fost un înțepat, da, un dansator bun dar stiff, rece. În dansurile duet nu a făcut decât să-și ridice partenera, să o susțină, să o coboare, să o rotească…. ”  combat eu.

”E balet clasic nu tango argentinian.” îmi răspunde sec ”Este arta mișcărilor perfect controlate, a ținutelor impecabile, a ritmului și grației. Iar solourile au fost foarte bune.”

”Ai dreptate. Cred că mă așteptam la altceva.” zic ”Știi, mi-au plăcut mult costumele. Și decorurile. Și dansurile frenetice.” continui

”Și atât?” mă privește inchizitorial

”A, și dansul Idolului de bronz. Un bărbat extrem de sumar îmbrăcat, vopsit complet în auriu, executând un dans în mare forță – cum să nu-ți placă?!” fac eu cu ochiul

”Ești incredibilă!” sare el indignat ”Tu mergi la balet să vezi bărbați dezbrăcați?”

”Dacă dansează ca băiatul ăla mi se pare o idee excelentă?!” zâmbesc eu larg

”Femeile astea!” face el un gest a lehamite

Trebuie să mărturisesc că a fost primul balet și mi-a plăcut, most of the time. Silvia – care mă invitase – nu a putut ajunge și regret nespus, cu ea alături ar fi fost altceva. Per total a fost o seară foarte frumoasă, voi încerca și ceva balet contemporan, pentru comparație.

P.S. A, am uitat, compania de balet a ONB are și japonezi, după nume. Unul dintre ei l-a dansat pe fachirul Magdavaia, un rol de debut reușit. Și autorul unora dintre dansurile frenetice care mi-au plăcut atât.

Advertisements