Mireasa mecanică – Marshall McLuhan

Robotizare, omul desfăcut în părțile anatomice componente, piese de schimb etalate pe piedestale, în folosul business-ului și publicității. Mireasa mecanică nudă, dezmembrată, ucigătoare și lipsită de libido.

În mintea unei fete moderne, picioarele, ca și bustul, sunt puncte de forță pe care ea a fost învățată să și le pună în valoare dar mai degrabă ca pe niște elemente dintr-o trusă a succesului, și nu erotic sau senzual. Își leagănă picioarele din șold, cu o energie și o încredere specific masculine. Ea știe că ”o fată cu picioare lungi poate ajunge departe”. Picioarele în sine nu sunt intim legate de gustul sau de eul ei unic, ci reprezintă simple obiecte menite să fie expuse, precum ornamentația unei mașini. Niște pârghii de forță cu nadă, pentru controlul asistenței masculine.

puse pe piedestale, picioarele

Despărțite de trupul care le-ar fi conferit doar un sens pedestru, ele devin ceva mai mult decât sex, o ispită metafizică, o mâncărime cerebrală, o tortură abstractă

Cercul se închide – celor sătui de sex, sătui de viteză, le rămâne pofta metafizică de pericol, tortură, moarte. Golit de sentiment, lipsit de satisfacție, sexul cere o cruzime care să-l anime, să-l domine.

Ar fi multe de spus în favoarea părerii că violența sadică, reală sau imaginară, reprezintă o tentativă de a acapara persoanele nu numai sexual dar și metafizic. Violența sadică trece dincolo de frontierele sexului pentru a obțin un fior și mai intens  decât cel oferit de sex.

Șocul contează, atracția perversă pentru combinația de macabru, grotesc și sex. Lucrurile nu trebuie înțelese, trebuie doar să rămânem înțepeniți, cu răsuflarea accelerată și cu ochii lipăind flămânzi fotografiile.

[….] 29 octombrie 1946, cu prilejul aniversării a zece ani de existență a revistei Look. În fotografia centrală, se poate vedea un soldat rănit întorcându-se acasă, urmând ”să ia apoi totul de la capăt, să pornească pe un nou drum, bântuit de moarte”. Alături, poza unei femei cu picioarele desfăcute: ”O jumătate de milion de soldați ne-au scris, cerând fotografia aceasta.” Iar dedesubt, în absolut aceeași poziție de abandon ca frumoasa de mai sus, cadavrul dezbrăcat al unei femei cu o frânghie în jurul gâtului: ”Naziștii turbați au spânzurat-o pe această partizană rusoaică.” Chiar și numai pentru a spori ”plăcerea lecturii” cititorii ar trebui să studieze aceste macabre tehnici editoriale – fie ele conștiente sau nu – și asociațiile poetice create de afinitățile și contrastele dintre imagini.

Advertisements