”E foarte frumoasă fusta asta!” venită de la șeful meu în mijlocul unei discuții profesionale. ”Te ții bine pentru vârsta ta!” venită de la un coleg.

Compliment sau constatare?!

La prima, răspunsul a fost un mulțumesc scurt – șeful n-are din astea; la a doua, pe care am mai auzit-o, nu răspund – colegul meu mă întreabă regulat câți ani am iar discursul e același.

Comentez rar, în general cu ”îmi place” sau ”îți stă bine” noutățile vestimentare sau de look ale oamenilor. Nu mă simt confortabil în fața aprecierilor de genul ”arăți bine astăzi” la care am tendința să răspund ”eu arăt bine mereu dar nu ți-ai dat tu seama până acum”

Unde și când a dispărut talentul de a face complimente?! Din cele de bun gust, ușor flatante, pe un ton relaxat, natural dar confidențial? Unde și când a dispărut capacitatea noastră de a gusta un compliment?

Poate acolo și atunci când din compliment a rămas doar constatarea?!

Advertisements