Are aspectul unei bucăți de lamâie glasată, de chitră deci, de aceea grecii i-au spus Citrin.  Născut din magmă cristalizată, e frate bun cu ametistul, un dioxid de siliciu, un cuarț. Dar a tras pe nas ceva fier, care-i dă culoarea și raritatea. Când sare calul cu fierul asimilat aduce a chihlimbar dar cu altă transparență.

Cu nasul pe sus fiind, îl implica în competiții anapoda pe bietul ametist, provocându-l ”încinge-te puțin, să vedem de reușești să fii ca mine!” Și ametistul reușește chiar binișor, fraudele găsindu-se în bijuteriile multora dintre noi. Iar când în ganga maternă li se combină cromozomii, rezultă minunea numită Ametrin.

Pentru că este frumușel tare și exchibiționist, se dă drept topaz, crisoberil sau chiar corindon, roluri în care se apropie de perfecțiune.

Citrinelul meu e diminutival și în dimensiuni, de un galben deschis, cu o creastă de culoarea zahărului candel. Poate îi găsesc un frate mai mare în weekend, la Muzeul de Geologie. Până în 12 decembrie inclusiv, acolo se desfășoară Târgul Moșilor de iarnă, de unde nici un admirator al mineralelor și/sau al bijuteriilor nu va pleca cu mâna goală.

Și poze Wikipediene: un citrin și un ametrin, tăiate și șlefuite

Advertisements