Teodora mi-a pasat această dulce sarcină: să-mi amintesc cum am crescut pe lângă cărţi. Cu mare plăcere mă conformez.

„Citeşte-mi o poveste” a fost solicitare mea preferată, „încă una, te rog” a fost a doua. Primele lecturi – „Poveşti nemuritoare”, multe, variate, minunate, apoi treptat Jules Verne (favorite: Copii Căpitanului Grant, Căpitan la 15 ani, 25 de mii de leghe sub mări”), Karl May, Eugene Sue cu ale sale „Misterele Parisului”, Paul Feval, Alexandre Dumas. La un moment dat l-am descoperit pe Jack London şi m-am îndrăgostit. Apoi pe Camil Petrescu, Panait Istrati, Mircea Eliade romancierul, Radu Tudoran, Vintilă Corbul.

Citeam. Literatură mai mult decât lecţii. O carte mi-a fost făcută bucăţi, după repetate ameninţări: „Mai lasă cărţile alea şi pune mîna şi învaţă. Avem, cred, 13-14 ani. Era o carte cumpărată de mine. Am plâns, de ură şi neputinţă.

În liceu băteam librării pustii şi făceam cozi la Librăria Eminescu. Acolo primirea şi vânzarea cărţilor se făcea rapid şi pe şest, ca un lucru ruşinos. Se deschidea o uşă laterală, se punea o măsuţă, se aduceau pachetele de cărţi – poate 10 titluri, coada se forma pe principiul bulgărelui de zăpadă, într-o oră afacerea era încheiată, lumea cumpăra tot, absolut tot, fără mofturi. Astfel m-am ales cu un volum numit „Miturile Chinei Antice” pe care nu l-am citit nicicodată dar care a rezistat cu îndîrjire tuturor scuturărilor mele periodice ale bibliotecii. Tot astfel am dat peste cărţi minunate precum Intermezzo – Marin Mincu.

Iubesc poveştile, iubesc aventurile, aşa că am citi cu patimă şi completă pierdere de sine, din nou şi din nou: James Clevell – toate, „Pe aripile vântului”, seria Dune, „Old Sutherhand” şi „Winnetou, Jack London, Vintilă Corbul (Cădere Constantinopolelui, seria dinastiei Sunderland Beauclair).

După revoluţie s-a umplut piaţa de cărţi iar eu am descoperit SF-ul. Primul număr din colecţia Nautilus a editurii Nemira a fost „Vânătorul de recompense” – Philip K. Dick. Am cumpărat constant până la numărul 70, completate cu alte apariţii la alte editurii. Apoi SF-ul şi-a pierdut mare parte din farmec.

Tot pe atunci l-am aflat pe Ioan Petru Culianu. Eram la un stand de cărţi în staţia de metrou. Treceam zilnic, îmi trebuia doar o privire ca să ştiu dacă sunt apariţii noi. M-am oprit atrasă de coperta „Călătorii în lumea de dincolo”. Am ridicat-o s-o răsfoiesc. Lângă mine doi tineri discutau tot despre ea, unul dintre ei mi-a aruncat o privire gen „Uite cine e interest de Culianu” Cu nedeghizat dispreţ. Am cumpărat-o şi am fost fascinată.

Şi cum una duce, în cazul cărţilor, la mai multe, l-am cunoscut şi pe Eliade – istoricul religiilor, Durkheim, Dumezil, Oişteanu, Girard, Ginzburg, Weber. Lume multă şi bună cărora li s-a adăugat, în top, George Duby şi Umberto Eco.

Iubesc poveştile, iubesc legal-thriller-urile şi aventura, aşa că am citit cu uriaşă şi infantilă plăcere James Grisham şi Frederich Fortsyte, Michael Crichton şi Jeffrey Archer, Tolkien şi G.R.Martin. Îmi plac sudamericanii, cărţile despre Bucureşti, studiile doamnei Constanţa Ghiţulescu, Julian Barnes şi Paul Auster. Am citit ca pe un roman minunat „Bucate, vinuri şi bucate româneşti” şi recomand oricui „Zile de pescuit”.

Pentru o lectură de vacanţă voi alege mereu o aventură, cu dragoni, supereroi, mafioţi, nave stelare, fantome, piraţi, bătălii epice, trădări şi destine sucite – nu toate grămadă, evident. Dar puneţi-mi în mână o carte de sociologie/psihologie/antropologie aplicată şi veţi avea recunoştinţa mea eternă.

A, da. Şi manifest un comportament obsesivo-compulsiv când e vorba de cumpărat cărţi.

Asta fu. Mulţumesc de răbdare. O dau mai departe lui Beausergent – pentru că şi-a dorit-o, lui costi – pentru că-mi doresc eu şi Lady-ei Ja pentru că-i plac provocările.

Advertisements